Principiile a lu Wilson

La intrata anului 1918, primulu polim mondial eara diparte di sa si avea bitisită Marea încleşteare anamisa di aţeale doauă mări blocuri militare Antanta şi Puterile Centrale avea agiumtă paroxismul şi niţiună nu si spunea dispusă să da năpoi. Tru aţea situaţie, preşedintile american Thomas Woodrow Wilson mutri să facă pace. Tru aestu sensu, el şi anturajulu a lui elaborară celebra declaraţie tru 14 puncte care lipsea să hibă fundamentul trâ pacea durabilă.

Steliu Lambru, 01.10.2018, 20:47

Împreună cu istoriculu Ioan Scurtu avem examinată principiile wilsoniene, atmosfera în care apărură şi ţe propunea eale. Ioan Scurtu dzâse:

“Si lucră la un proiectu care să hibă propus a statilor beligerante, în ideea că eale va acceptă, care să ducă la aşezarea a unei pace di durată ahtare turlie încât să nu si mata repetă ună ahtare conflagraţie. Aşi încât, aţeale 14 puncte prezentate di preşedintele Wilson eara de faptu ună propunire di pace şi mai multu di ahât ună organizare a lumil’ei după polim tru aţea ţi putem să numim durata lungă a istorilei. Putem să constatăm că va să si aibă în videare ca niţe partea azvimtă niţe partea azvingătoare, niţe Antanta niţe Puterile Centrale, să nu aibă amintatiţe di la confruntăriler militare, ama să si realizeadză ună anumită democratizare a relaţiilor internaţionale. În prima aradă si avu în vedeare retradzirea a trupelor din teritoriile ocupate ahtare turlie încât să si revină la graniţele naţionale. Tru a daua aradă si preconiza/si câftaa ca statile multinaţionale să asiguripsească ună atutonomie a popoarilor din cadrul a luştor, ahtare turlie încât aestea să si hărăsească di drepturi şi libertăţ ama în cadrul a luştor imperii.”

Declaraţia lu Wilson avea ambiţia sa hibă pacificatoare, restauratoare a aţea ţi eara nâinte di 1914 ama şi inovatoare. Aestea si videa di turlia cum eara tratate imperiile multinaţionale. Ioan Scurtu spune:

“Tru ţi mutreaşte Rusia si avea în vedeare menţânerea l’ei în graniţile existente nâinte di arhiusita/declanşarea polimului şi ninca marea vreare tra să există faţă di ea ună atitudine di bună vreare ahtare turlie încât ea să adere la ideea a aţea ţi vrea să să devină Liga Naţiun’ilor, ună societate tru care puterile să pitreacă delegaţ în care să discute rezolvarea a problemilor internaţionale. Tru ianuarie/gh’inar 1918, revoluţia rusă avea intrată în faza l’ei bolşevică, radicală, avea arhiusită polimulu civil, Basarabia îşi avea proclamată autonomia şi si pregătea/îndridzea să-şi proclamă independenţa şi unirea cu România. Tru ţi mutreaşte Austro-Ungaria se prividea menţânerea a luştui imperiu cu acordarea a unei mare autonomie a popoarelor din interiorulu a luştui.”

Ama naţiun’ile din imperiile multinaţionale avea dor trâ ună altă ordine, aţea a statelor naţionale. Ioan Scurtu spuse cum reacţiile a naţiunilor di-tru Austro-Ungaria fură să hibă contra a principiilor a lu Wilson. Ioan Scurtu:

“Aeste 14 puncte avură un impact politic şi psihologhic extraordinar. Prota oară di aform’ia că si avea în vedeare faţirea a unei pace/irine fără anexiun’i, ună organizare postbelică a lumil’ei ahtare turli încât să nu mata aibă loc polime, şi se scria un zbor multu vrut a popoarelor asuprite, şi anume autonomie. Tru gh’inar 1918 românil’i di-tru Imperiul austro-ungar, ca şi alante naţiun’i, nu avea în vedeare altuţiva dicât autonomia. Aşi avea câftata de-a lungul a chirolui, mai ahoria după 1867, şi aşi spera şi tru aţel momentu. Problema uniril’ei apăru din toamna anului 1918 cându imperiul avea arhiusită să si duchească/simtă tot mai arău şi să apară perspectiva a dezagregaril’ei. Popoarele respective decisiră să-şi l’ia mira în propriile mân’i şi apoia să decidă organizarea statală.”

În congresulu la Roma di-tru apriir 1918, naţiun’ile di-tru Austro-Ungaria loară apofasea trâ declanşarea a unei campanie vastă, la nivel european şi mondial, trâ recunoaşterea dreptului propriu tra să-şi apofăseasca v’initorulu politic. Tru SUA avură loc mitinguri a reprezentanţâlor a naţiun’ilor di-tru Austro-Ungaria la care fură mobilizate şi diasporele care locuiau tru SUA. În plus, articolile din presa americană susţânea revendicările/câftările a naţiun’ilor în detrimentul a ţilor care câfta păstrarea/ţânirea a monarhiil’ei austro-ungară. Di la bitisita mesului augustu 1918, mitingurile şi campaniile mediatiţe fură în comun, a român’ilor, sârghilor, croaţâlor, cehilor, slovachilor, italian’ilor şi polonezilor care adopta rezoluţii antihabsburghiţe.

Principiile politiţe a lu Wilson nu fură ghine aprucheate niţe di puterile europeane. Franţa şi Marea Britanie în special dorea/avea dor ca Puterile Chentrale să hibă considerate câbate di /arhiusirea/declanşarea polimului şi pedepsite. Până tru sone, preşedintele Wilson cedăă a presiunil’ei a li opinie publică. Ioan Scurtu dzâse:

“Campania culminăă/agiumse tru cipit cu momentul 20 agheazmaciune 1918 cându preşedintile Wilson decise să-l’i aproache la Casa Albă pi reprezentanţâl’i a naţionalităţâlor. Catheun pledă/zburâ trâ cauza proprie, preşedintile eara informat dispri campaniile desfăşurate, şi ca ună concluzie a luştor discuţii el declarăa că si convinse că dubla monarhie austro-ungară nu mai merita să bâneadză. Nu si mata bâga problema a li menţânire a integritatil’ei teritorială a Austro-Ungaril’ei. Eara convinsu că poparile di-tru aţea monarhie avea dreptul şi libertatea şi susţânirea SUA tra să decidă asupra mirâl’ei a lor.”

Pri-tru alâxirea di optică a politicâlei di la Washington, apărea statile naţionale ca Polonia şi Cehoslovacia, iar alte pricum România şi Iugoslavia si redefinea. Ama ţi cara că principiile politiţe a lu Thomas Woodrow Wilson fură revizuite, aţeale filosofiţe feaţiră carieră. Si materializa instituţia a naţiun’ilor a lumil’ei, unâ agora internaţională, si bâga bazile a dreptului internaţional contemporan. Idealul a pacil’ei eternă a lu Wilson aşezăă, în ciudia a schepticismului general, ună bună arhiusită di dialog.

Autor: Steriu Lambru

Armânipsire: Hristu Steriu