Legea 211/2013 privind acordarea unor drepturi persoanelor care nu mai au cetăţenia română
La 5 iulie 2013 a intrat in vigoare Legea 211/2013 privind acordarea unor drepturi persoanelor care nu mai au cetatenia romana, dar care au fost persecutate din motive politice de dictatura comunista.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Eugen Cojocariu, 31.12.2013, 14:33
La 5 iulie 2013 a intrat in vigoare Legea 211/2013 privind acordarea unor drepturi persoanelor care nu mai au cetatenia romana, dar care au fost persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate in strainătate ori constituite in prizonieri.
In conformitate cu prevederile acestei legi, beneficiaza de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare, si persoanele care, la data depunerii cererii, nu mai au cetatenia romana, indiferent de domiciliul acestora, daca indeplinesc conditiile prevazute de dispozitiile acestui decret-lege.
Persoanele sus-mentionate, care au domiciliul in strainatate, pot depune cererea personal, la agentiile pentru plati si inspectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, in functie de ultimul domiciliu avut in Romania, sau prin mandatar desemnat prin procura speciala, la agentiile in a caror raza teritoriala domiciliaza mandatarul.
Drepturile se acorda de la de 1 a lunii urmatoare depunerii cererii. In conformitate cu dispozitiile Decretului-lege nr. 118/199, republicat, cu modificarile ulterioare, persoanele care au executat o pedeapsa privativa de libertate in baza unei hotarari judecatoresti ramase definitiva sau au fost lipsite de libertate in baza unui mandat de arestare preventiva pentru infractiuni politice, au fost private de libertate in locuri de detinere in baza unor masuri administrative sau pentru cercetari de catre organele de represiune, au fost stramutate intr-o alta localitate, au fost deportate in strainatate dupa 23 august 1944, au fost constituite in prizonieri de catre partea sovietica dupa data de 23 august 1944 ori, fiind constituite ca atare, inainte de aceasta data, au fost retinute in captivitate dupa incheierea armistitiului, au dreptul la indemnizatie lunara de 200 lei pentru fiecare an de detentie, stramutare in alte localitati, deportare in strainatate sau prizonierat, indiferent daca sunt sau nu sunt pensionate.
Persoanele care au fost internate in spitale de psihiatrie si cele care au avut stabilit domicliliu obligatoriu, au dreptul la o indemnizatie lunara de 100 lei pentru fiecare an de internare abuziva in spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu, indiferent daca sunt sau nu sunt pensionate. In functie de evolutia preturilor si a tarifelor, indemnizatiile sus-mentionate se actualizeaza prin hotarare de guvern.
Totodata sotul (sotia) celui decedat, din categoria celor disparuti sau exterminati in timpul detentiei, internati abuziv in spitale de psihiatrie, deportati, prizonieri sau carora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, are dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei neimpozabila, daca ulterior nu s-a recasatorit. Beneficiaza de indemnizatia prevazuta mai sus si sotul (sotia) celui decedat in conditiile prevazute mai sus si care, din motive de supravietuire, a fost nevoit (nevoita) sa divorteze de cel inchis, internat abuziv in spitale de psihiatrie, deportat, prizonier, stramutat sau caruia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, daca nu s-a recasatorit si daca poate face dovada ca a convietuit cu victima pana la decesul acesteia.
Dovedirea situatiilor sus-mentionate se face de catre persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente (bilet de eliberare, sentinta judecatoreasca, adeverinta de la Ministerul Afacerilor Interne, certificat de la Ministerul Apararii Nationale, livret militar etc.), iar in cazul in care nu este posibil, prin orice mijloc de proba prevazut de lege.
