Arta gliptică – secretelor gemelor antice
Până la finalul lunii martie, Muzeul Municipiului București (MMB) propune publicului o expoziție despre strălucirea unei lumi demult apuse, dar ale cărei simboluri le regăsim și în prezent: "Arta gliptică: secretele gemelor antice" în cadrul Palatului Suțu
Ion Puican, 13.03.2024, 14:14
Până la finalul lunii martie, Muzeul Municipiului București (MMB) propune publicului o expoziție despre strălucirea unei lumi demult apuse, dar ale cărei simboluri le regăsim și în prezent: „Arta gliptică: secretele gemelor antice” în cadrul Palatului Suțu, sediu al MMB. Pietrele prețioase și semiprețioase se numărau printre cele mai populare tipuri de bijuterii în antichitatea greco-romană. Despre aceste bijuterii și despre expoziția de la MMB, despre ce înseamnă arta gliptică, mai ales în perioada imperiului roman, am stat de vorbă cu curatorul expoziției, muzeograful Alina Streinu:
„Arta gliptică se referă la arta gravării pe pietre prețioase și semiprețioase. În cazul nostru, ne gândim la mici podoabe din pietre semiprețioase: carneol, jaz, onix, agate, mai ales, decorate prin incizie de către meșteșugari recunoscuți în imperiu, din mari centre imperiale. Piesele gravate se numeau intalii și mai avem varianta mai deosebită și mai rar întâlnită, cameele, care sunt pietre prețioase din două straturi tăiate în relief, dar care, spre deosebire de intalii, nu puteau fi folosite ca sigilii. Expoziția include piese din mai multe colecții foarte cunoscute. În primul rând, sunt piese din colecția Muzeului Municipiului București, din donația familiei Maria și George Severeanu, dar și dintr-o donație aparținând poetului Adrian Maiu. Avem piese din colecția Orghidan, piese care aparțin acum Bibliotecii Academiei Române, dar avem și piese din colecția Muzeului Național de Istorie a României, care provin din cercetări arheologice, mai ales din centrul de la Micia, dar și de la Porolissum și de la Apulum.”
Ce pot vedea vizitatorii expoziției?
„Extrem de interesante, gemele antice sunt decorate cu o varietate de motive iconografice. Cel mai des întâlnite sunt reprezentările divinităților din panteonul roman. Vorbim de Jupiter, Fortuna, zeița norocului, Venus, zeița iubirii și a frumuseții, Dionysos, Mercur, Pan, Amor, Eros. Ele sunt folosite mai ales pentru că sunt reprezentate cu atribute specifice și atunci ele erau cumva apreciate de către posesori, de către cei care le cumpărau sau poate chiar cei care le comandau, dar uneori aveau și alte funcții sau simboluri. Spre exemplu, evident, reprezentările cu Amor sau Venus aveau legătură cu iubirea. Iar atunci când avem o reprezentare a zeului Amor cu iubita lui Psyche, atunci este clară o trimitere la legenda iubirii dintre cele două personaje mitologice. Dar, astfel de geme decorate puteau fi folosite și în arealul magiei. Cred că cele mai cunoscute astfel de piese și cele mai ușor de interpretat în acest sens sunt cele cu reprezentarea zeiței Hecate. Hecate este divinitatea cel mai des asociată magiei. Ea este reprezentată de obicei cu trei fețe, purtând torțe și, din papirușii și care s-au păstrat până la noi, știm că astfel de piese erau adesea folosite în ritualuri și practici magice.”
Cum erau folosite intaliile – gemele decorate, în viața de zi cu zi? Ne spune Alina Streinu:
„În viața cotidiană, gemele aveau evident și funcții mult mai uzuale: puteau fi folosite ca sigilii. Au fost folosite inclusiv de împărații romani. Erau simboluri ale căsătoriei sau ale logodnei. Unele dintre ele sunt decorate cu imaginile logodnicilor, viitorii soți. Dar cel mai adesea, simbolul căsătoriei este două mâini apropiate, împreunate, folosit tocmai pentru a arăta unirea a două case, nu doar a două persoane. Expoziția prezintă aceste mici podoabe din cam toate punctele de vedere.”
