Filmul „Arsenie. Viața de apoi” în cinematografe
La începutul lunii septembrie a avut loc premiera în cinematografe a filmului Arsenie. Viața de apoi, road movie documentar scris și regizat de Alexandru Solomon.
Eugen Cojocariu, 18.09.2023, 15:15
La începutul lunii septembrie a avut loc premiera în cinematografe a filmului „Arsenie. Viața de apoi”, road movie documentar scris și regizat de Alexandru Solomon. Arsenie Boca (1910-1989) a fost un ieromonah, teolog și artist plastic muralist, stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (centrul României) și al Mănăstirii Prislop (vestul României), unde se află și mormântul acestuia, devenit azi un important loc de pelerinaj pentru credincioșii din România. În jurul lui Arsenie Boca s-a dezvoltat în ultimii ani un adevărat cult. Alexandru Solomon este regizor, producător, scenarist de film și director de imagine, fiind considerat una dintre marile voci ale filmului documentar românesc contemporan. Are la activ multiple premii naționale și intertnaționale, inclusiv acest ultim film, „Arsenie. Viața de apoi”, fiind nominalizat în cadrul „Proxima Competition” la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary 2023 și în competiția „Balkan Dox – Best Balkan Documentary”. Despre noul său film, am stat de vorbă cu autorul Alexandru Solomon:
„Cred că este un subiect care ne influențează pe toți, pentru că influența Bisericii Ortodoxe în Romania ne influențează pe toți și în același timp și revirimentul acestor credințe populare care merită respectate este foarte puternic. Trebuie delimitate lucruri între credință și instituția Bisericii. Credința e un drept fundamental al omului și trebuie respectat. Dar este foarte interesant că în anii 2000 un asemenea cult s-a născut sub ochii nostri și atuncea mi s-a părut că e o temă extrem de importantă și în același timp, față de care am ținut să mă plasez cât mai transparent și onest, explicându-le oamenilor cine sunt și ce cred.”
Despre conceptul de road movie documentar, precum un pelerinaj cinematografic și despre mitul format în jurul călugărului Arsenie Boca, regizorul Alexandru Solomon ne-a declarat:
„Cred că e foarte important ca oamenii să proceseze singuri, să judece singuri cu capul lor lucrurile astea, pentru că e un soi de gimnastică a rațiunii și a sufletului în același timp, la care trebuie să supunem realitatea, pentru că altfel ne lăsăm foarte ușor manipulați și instrumentalizați. Am recurs la formula asta în care am organizat noi pelerinajul cu un autocar și cu un grup de oameni selectat ca lucrurile să fie mai cinematografice și, în același timp, să existe o diversitate a pelerinilor pe care îi prezentăm. Deci, nu știu dacă e un monopol sau nu, și l-am spart, dar există o grămadă de firme care fac asta oricum, în mod curent. Printr-o agenție de casting, i-am rugat să găsească oameni care au mai fost în pelerinaje, care au o relație cu părintele Arsenie Boca, pe care îi interesează sau sunt curioși de fenomenele astea religioase. Și în același timp, am căutat oameni din medii cât mai diferite, de vârste cât mai diferite, pregătire educațională cât mai diferită. Niciun mit nu este fals, atâta vreme cât oamenii cred în el. Sigur că e o construcție la care au contribuit tot felul de factori, inclusiv presa și inclusiv biserica și așa mai departe. Dar e un cult care vine din zona lui Arsenie Boca, e un cult popular de fervoare populară și care e foarte ingenuu în sine, pe care s-a grefat și toată industria asta, e adevărat. Deci sunt regiuni din Romania care trăiesc de pe urma lui Arsenie Boca. Pentru că oamenii au nevoie de ceva sigur, de ceva care le dă încredere și speranță și de un soi de plasă de siguranță pe care, din păcate, statul român nu-l oferă. Și asta se vede când te duci la spital sau când te duci la școală, sau când ai de-a face cu orice autoritate publică din Romania.”
Este acest fenomen specific României? Cum credeți că va fi primit filmul de către public? Alexandru Solomon:
„Nu, nu cred că e ceva specific românesc. Și oamenii, în general, în orice parte a lumii, au nevoie de niște figuri părintești, să spunem. Pe mine m-ar interesa ca oamenii să vadă întâi filmul și după aceea să mă critice, nu să mă critice înainte de a vedea filmul.”
