„Mai puțin decât dragostea”, un nou roman semnat Bogdan Crețu
Critic, istoric literar și profesor la Facultatea de Litere a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Bogdan Crețu este și romancier.
Christine Leșcu, 07.02.2024, 13:45
Critic, istoric literar și
profesor la Facultatea de Litere a Universității
Alexandru Ioan Cuza din Iași, Bogdan Crețu este și romancier. Iar recent
editura Polirom i-a publicat cartea Mai puțin decât dragostea, roman
caracterizat pe scurt ca o poveste de tip Romeo și Julieta în care dușmănia
dintre familii pleacă de la cruzimea comunismului. Iată cum descrie chiar
autorul geneza cărții sale.
Bogdan Creț : Am
pornit de la ideea unui personaj care nu se poate desprinde de trauma unei
rupturi. Am pornit și de la mirarea mea, dacă un om poate să rămână consecvent
unei suferințe vreme foarte îndelungată, dar și de la la întrebarea dacă nu
cumva s-a atașat mai mult de durerea lui decât de iubita pierdută, dacă nu
cumva e și ipocrizie, în toată această încăpățânare de a rămâne blocat în
trauma unei rupturi.
De aici a pornit totul : de la o poveste de
iubire și după aia mi-am seama că trebuie să pun ceva între ei, să arunc ceva
urât între ei, să îi despart într-un fel. Ce puteam să arunc ? Dacă tot
începuse povestea în anii 1980, am vrut să-i plasez la capetele opuse ale
regimului de atunci, poate pentru că s-au adunat în mine niște teme și niște
lecturi de felul acesta.
Am citit foarte mult în zona asta și despre tot ceea
ce înseamnă experiențele din lagărele naziste și din lagărele comuniste. Și noi
am ieșit dintr-o perioadă în care au fost cantități inimaginabile de suferință
și suferința au produs-o oamenii. E adevărat că au produs-o și sistemele, dar
au produs-o oamenii, căci trebuie să fie o mână care ridică o bâtă și lovește
sau strivește. Și de acolo a pornit. Și am mers mai departe, caruselul a pornit
și povestea aproape că a curs de la sine.
Eu nu sunt foarte disciplinat, scriu
cum am niște idei, îmi văd personajele, deja le simt. Dar vine momentul ăla în
care personajele astea au propria realitate cu care eu nu mă pot certa, adică
nu pot să le duc într-o direcție, dacă ele clar trebuie să se ducă dincolo.
Dar ce
impresie a produs literaturizarea unei părți dureroase a istoriei noastre
experților ? Răspunde Clara Mareș, istoric și cercetătoare a arhivelor
fostei Securități: Pentru mine, cartea lui Bogdan este pasul
următor cărților mele. De fapt, când scrii istorie îți dai seama că poveștile
pe care tu le întâlnești la prima mână în dosare ajung în niște texte care
rămân în cercul unor specialiști. Bogdan a făcut pasul următor. A luat aceste
povești, a scuturat notele de subsol, adică ceea ce făcea lucrurile să fie grele,
și ele au devenit transmisibile. Practic, aceste povești pe care Bogdan le-a
pus în cartea lui sunt, de fapt, poveștile trăite de părinții și de bunicii
noștri.
Este istoria recentă a României. Sunt foarte multe întrebări pe care și
noi ni le punem încă. Pentru mine a fost foarte interesant să văd această
performanță a literaturii de a readuce în prim plan niște întrebări
tulburătoare pentru societate pe care, la nivel macro și la nivel oficial, nu
ni le mai punem.
Comunismul a fost condamnat în 2006 și gata, s-a terminat. Am
pus piatra pe mormânt, dar suferința, nedreptatea, victimele au rămas, continuă
să sufere. Există printre noi. Poveștile lor ni s-au transmis dincolo de
justificările pe care toți le-au luat în brațe: partidul a dat ordine, Securitatea
a executat, noi doar am respectat ce ni s-a spus. În final, este un om care
ridică mâna asupra unui alt om.
Dar
farmecul și tragismul unei iubiri marcate de comunism cititorii îl pot afla
doar citind romanul lui Bogdan Crețu Mai puțin decât dragostea.
