One World Romania: Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului

Documentarul chilian Vision nocturna, regizat şi filmat de Carolina Moscoso Briceño, a câştigat trofeul Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania 2021.

Corina Sabău, 21.06.2021, 10:30

Documentarul chilian Vision nocturna, regizat şi filmat
de Carolina Moscoso Briceño, a câştigat trofeul Festivalului Internațional de
Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania 2021. Ediţia cu numărul
14 a One World Romania, cel mai important festival de film documentar din ţară,
a avut loc la Cinema Elvire Popesco din București în perioada 11- 20 iunie, iar
timp de o săptămână, 21-27 iunie, continua online.

Femeile au fost întotdeauna
prezente în selecțiile anilor precedenți, dar în 2021
alegem să subliniem modul în care ele depășesc statutul schematic în care le
închid adesea narațiunile tradiționale și reușesc să-și formuleze propriile
versiuni despre aceste subiecte, inspirate din experiența lor directă a
inechității, marginalizării și subreprezentării, spun organizatorii.

Există,
de decenii bune, mult mai multe realizatoare de filme documentare decât de
filme de ficțiune. De ce formatul de film documentar a fost unul în care
femeile au putut să activeze mai bine? Care au fost și care sunt condițiile
care le-au predispus să facă mai degrabă o carieră pe acest teren, iar nu pe
cel al ficțiunii, în continuare dominat de bărbați? Acestea sunt câteva din
întrebările la care selecția de filme din acest an, dar și numeroasele
dezbateri și evenimente speciale organizate în cadrul festivalului au încercat
să răspundă.

Vanina Vignal, regizoare de film documentar și director artistic
al Festivalului Internațional de film Documentar și Drepturilor Omului One
World Romania:

Este extrem de greu să răspunzi la această
întrebare. Părerea mea este că ar fi mai multe posibile răspunsuri. Ca
regizoare de film documentar pot spune că prefer documentarul pentru că mă
ajută să învăț mai mult de la oameni, mai mult decât m-ar învăța un film de
ficțiune. Asta este părerea mea. Al doilea aspect este că trăiesc într-o
societate patriarhală în care bărbații au mai multe avantaje. Iar dacă ne
referim la industria filmului, și mai ales a filmului de ficțiune, este clar că
vorbim de o dominație a bărbaților. Nu este simplu să lucrezi ca femeie nici
într-o echipă de filmare, nu te simți întotdeauna confortabil. Trebuie să fii
foarte puternică pentru a face față în această industrie și de aceea cred că
unele femei preferă să devină independente și să lucreze pe cont propriu, adică
să ia camera și să-și facă propriile filme. Un motiv ar fi și faptul că cele
mai multe finanțări merg către filmele de ficțiune realizate de bărbați. Este
adevărat, da, mereu m-am întrebat de ce sunt atât de multe femei care fac filme
documentare și răspunsul mi l-am dat chiar eu, ca regizoare de film documentar.
Și m-am gândit că multe femei procedează ca mine, adică sunt hotărâte să-și
ducă la capăt proiectele chiar dacă le realizează independent, cu mai puțini
bani.

Festivalul
One World România include și o serie de scurtmetraje studențești rezultate în
urma proiectului Fă un film cu un refugiat despre care ne vorbește Vanina
Vignal:

Este un proiect datorită căruia am pus în legătură studenți de la UNATC
și refugiați și am alocat niște bani pentru a-i sprijini pe studenți să-și facă
filmele. Pe mine m-a interesat foarte tare proiectul pentru că, de obicei,
vedem lucrurile într-un singur sens, adică ne gândim de obicei mai ales la
românii care pleacă în Vest și mai deloc la comunitatea refugiaților din
România. Prin acest proiect am dorit să surprindem și punctul de vedere al
celor care și-au dorit să vină în România și au rămas aici pentru că se simt
bine. Ni s-a părut că s-ar putea spune povești interesante vorbind cu oamenii
aceștia. Așa au fost făcute 6 filme, unul dintre ele este mai lung, așa că va
fi produs de un producător. Cred că această experiență i-a ajutat pe studenți
să învețe foarte mult despre realizarea unui film documentar. Unele filme au
ieșit foarte bine, altele mai puțin, dar ce m-a interesat pe mine ca tutor a
fost experiența pe care au dobândit-o stundenții implicați în proiect și ceea
ce au învățat ca regizori astfel ca pe viitor, când vor face film, să aibă o
poziție etică clară. Vreau să spun că există prea mulți regizori de film
documentar care nu pornesc de pe această poziție, și se folosesc de oamenii pe
care îi filmează. Iar în acest proiect aceasta a fost miza, la fiecare etapă să
știm cum ne poziționăm și cred că am reușit acest lucru împreună cu celelalte
două instructoare, Adina Pintilie și Ivana Mladenovic.