Poveşti din grădină

Grădinarii voluntari HortiURB sunt tot mai numeroşi. Sunt locuitori, în general, din vecinătatea Universităţii de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, Buzcureşti, şi de câteva săptămâni bune dau viaţă unui proiect de reamenajare urbană. Un proiect despre care am vorbit cu coordonatoarea lui, Irina Petrache.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ana-Maria Cononovici, 08.09.2026, 15:30

Locuiesc în capitală, într-un sector în care planurile urbanistice fac să existe în prezent o mulţime de şantiere. Sunt locuitori, în general, din vecinătatea Universităţii de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, Bucureşti, şi de câteva săptămâni bune dau viaţă unui proiect de reamenajare urbană: HortiURB.

Un proiect despre care am vorbit Ioana Petrache, iniţiatoarea Grădinii comunitare HortiURB: “Eu sunt peisagist cu experienţă şi după mulţi ani de peisagistică, întorcându-mă la Facultatea de Horticultură la Cursurile de master, “Urban Horticulture”, mi-am dat seama că cea mai corectă cale este tocmai peisagistica productivă. Adică putem recupera în oraşe bucăţi de teren, în care comunităţile pot fi active în jurul unei grădini. Iar acesta este exact visul pe care l-am visat şi pe care îl realizez aici, la Horticultură cu comunitatea.”

Fundaţia Comunitară Bucureşti contribuie cu finanţarea proiectului şi, desigur, există şi sponsori, dar cei mai implicaţi sunt oamenii din zonă, după cum ne-a povestit Ioana Petrache:

 “În acest prim an comunitatea participă destul de activ la tot ce înseamnă crearea infrastructurii grădinii. Adică, ce facem concret: alei, pergole, straturi înălţate, foarte solide, cu lemn ars şi tratat cu ulei de in, structura întreagă a grădinii. După acest prim an, timp în care facem şi plantările, ne vom bucura de roadele grădinii, iar comunitatea se va mări. În măsura în care este posibil vom accepta membri noi ai comunităţii şi grădinari voluntari. Grădina este, în acelaşi timp, un exemplu de bune practică pentru ceea ce înseamnă o grădină comunitară şi de aceea e urmărită de primării din Bucureşti şi din ţară.”

Ce plante se vor regăsi aici? Ioana Petrache: “Selecţia pe care am făcut-o pentru această grădină se bazează pe ideea de grădină productivă urbană, de aici HortiURB, horticultura urbană. Avem pomi fructiferi, dar nu orice, ci specii aclimatizate, specii nou introduse, pe care de altfel puteţi să le descoperiţi la Facultatea de Horticultură. Simina, banana nordului, de exemplu, sau Diospyros virginiana, Kaki, mai puţin cunoscute, dar sunt foarte uşor de crescut şi de grădinari începători şi chiar în oraş. Avem mulţi arbuşti fructiferi, între care, mai puţin cunoscuta Amelanchier, pomul de stafide, extraordinar, cu o valoare peisagistică mare, dar şi cu fructe delicioase.

Tot ce avem este şi în scopul biodiversităţii. Ne interesează o activitate puternică în sol, a insectelor şi a păsărilor, de ce? Pentru că acest ecosistem se susţine singur, noi suntem agresorii lui de obicei. Iar noi încercăm să refacem pacea cu natura, chiar şi în oraş. Avem o zonă de legume perene, mai puţine în clima noastră temperat continentală, decât în ţările cu climă caldă, dar exită legume perene, precum sparanghelul. Iar în aceste straturi înălţate vom roti culturi.

Sunt şase straturi înălţate, de 4 pe 1 metru, cu înălţime de 50 de centimetri şi le vom roti, pentru că ciclurile de rotire a culturilor se întâmplă în fiecare an, în grupe de trei. Şi atunci putem să nu folosim niciun fel de chimicale, niciun fel de fertilizatori, pentru că noi producem propriul compost şi vermicompost, inclusiv cu ajutorul râmelor. Şi atunci un măr luat direct din grădină are nu numai valoarea unui măr sănătos, dar, pentru noi, are şi o valoare sentimentală, pentru că această comunitate înseamnă mai mult decât o producţie, înseamnă socializare şi împărtăşirea unor valori comune. Suntem o mare familie verde acolo.”

Mulţi dintre grădinarii voluntari chiar par să se priceapă, ceea ce mi s-a părut uimitor pentru oameni trăiţi la oraş. Ioana Petrache a explicat: “Este în natura noastră. Nu ştiu dacă este în natura noastră ca europeni, dar este în natura noastră ca români. E un fel de instinct. Chiar dacă n-am practicat grădinăritul, nici măcar în copilăria noastră, pentru noi, ca români, este foarte facil să readucem aceste obiceiuri şi această apropiere de grădină în viaţa noastră. Şi pentru asta am toată admiraţia pentru români.”

Cine sunt grădinarii şi ce vârste au? “Media de vârstă este peste 40, cea mai mare parte din comunitate sunt vecini campusului de la Agronomie, dar asta pentru că studenţii sunt în vacanţă. Dar din octombrie vor participa şi studenţi din facultăţile din universitate. Dar asta nu înseamnă că efortul mare nu e dus de cei ce au peste 40, peste 50 şi chiar peste 60. Mulţi dintre colegii mei din comunitate vin şi cu copiii şi pentru copii vom organiza periodic activităţi în care ei să înveţe grădinărit şi să înveţe în natură şi să îşi recapete aceste abilităţi native.”

HortiURB ne aşteaptă. Grădina a căpătat deja structură, contur, există un plan al ei, care explică compartimentarea şi odată ajunşi aici, putem să ne bucurăm şi de o plimbare în întregul campus, pentru că Facultatea de Horticultură întreţine şi o Grădină botanică de neratat.