Sărata Monteoru

Situată la mică distanţă de municipiul Buzău, într-o zonă colinară, acoperită de păduri, Sărata Monteoru este o staţiune turistică de interes local. Turiştii vin aici în special pentru tratamente balneare şi pentru piscinele în aer liber sau acoperite, cele mai multe dintre acestea fiind umplute cu apa sărată a unor izvoare cu proprietăţi terapeutice.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Lică Manolache, 08.09.2026, 17:00

Staţiunea Sărata Monteoru, aflată în zona colinară a judeţului Buzău, a fost fondată la sfârşitul secolului al 19-lea de un om de afaceri, Grigore Constantinescu, care, anterior, cumpărase în localitatea Sărata, mai multe terenuri sub care au fost descoperite zăcăminte de petrol. Sărata a fost menţionată pentru prima dată la sfârşitul secolului al 15-lea, într-un hrisov al domnitorului Ţării Româneşti, Vlad Călugărul, iar până la exploatarea zăcămintelor de petrol, de la sfârşitul secolului al 19-lea când, localitatea era cunoscută pentru comerţul cu vin, ţuică, ţesături de mătase naturală şi sare.

Grigore Constantinescu a avut succes în domeniul petrolier, ceea ce i-a permis să investească şi în dezvoltarea unei staţiuni balneoclimaterice, mai ales după descoperirea calităţilor terapeutice ale izvoarelor de apă sărată. La recomandarea unui medic francez, industriaşul Grigore Constantinescu a pus bazele staţiunii balneoclimatice Sărata Monteoru, inaugurată la 1 iulie 1895. Numele „Monteoru” provine de la dealul din apropierea localităţii, sub care se afla un zăcământ de petrol, dealul fiind supranumit „muntele de aur”, în franceză Mont d’Or. Staţiunea avea două hoteluri cu peste o sută de camere şi un cazinou, iar fondatorul ei a preluat, la rându-i, numele Monteoru.

Staţiunea a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind lăsată în această stare şi după instaurarea regimului comunist. Abia în 1970 au fost construite două hoteluri, unul dintre ele chiar pe ruinele cazinoului, un ştrand şi o bază de tratament, toate acestea fiind exploatate în sistemul sindical. În ultimii 35 de ani, la Sărata Monteoru au apărut multe pensiuni, case de vacanţă şi multe piscine cu apă sărată, astfel încât numărul vizitatorilor este în creştere. Adrian Iancu, managerul unei pensiuni din această staţiune, pensiune înconjurată de o pădure deasă, ne-a explicat de ce vin turiştii la Sărata Monteoru:

„Turiștii vin strict pentru partea balneară, pentru tratament, pentru apă sărată, nămol, liniște. Pentru aer, în primul rând, pentru peisaj. Este o pădure extraordinar de plină de verdeață, adică ai un mediu foarte sănătos, pentru a putea respira și a te bucura.”

Capela şi conacul familiei Monteoru, care ar putea deveni, în urma unor procese de reabilitare, importante atracţii turistice amintesc de trecutul glorios al staţiunii Sărata Monteoru.

Adrian Iancu: „Este una dintre cele mai valoroase stațiuni balneoclimaterice din România, pe timpul lui Grigore Monteoru, în momentul în care a fondat stațiunea. Dacă citești despre istoria de că aveau niște clări emblematice, era și un cazinon foarte renumit în care veneau nemții, veneau austrieci, italienice. Toată lumea era cu boima aici, ca și în București. Dacă te uiți la clădirile lui Grigore Monteoru și te uiţi și la clădirea de aici, a făcut, cred, una din cele mai frumoase părți ale României.”

Pe lângă tratamentele balneare, staţiunea Sărata Monteoru a căpătat şi alte valenţe turistice. Turiştii pot face plimbări pe jos şi pe biciclete pe trasee din apropierea staţiunii. Pentru mai multă adrenalină, turiştii pot intra în cele două parcuri de aventură, amenajate la marginea staţiunii. Marian Cristinel Mihai este un tânăr instructor la un parc de aventură din staţiunea Sărata Monteoru:

„Avem șapte trasee, două de 4-8 ani, culoare mov, două culoare galbene, 9-13 ani și două trasee pentru adulți. Și mai avem o tiroliană de 100 de metri, care este superbă. Parcul este deschis mai mult pe timp de vară, dacă este vreme bună, dacă nu plouă, da!, este deschis și în perioada toamnei.”

De menţionat că, la Sărata Monteoru se află şi o mină de… petrol, aflată şi astăzi în exploatare.