In memoriam – Iolanda Balaş

Iolanda Balaş a fost dublǎ campioanǎ olimpicǎ la sǎritura în înǎlţime. In cariera sa, a realizat 5 recorduri olimpice şi 14 recorduri mondiale.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Florin Orban, 15.03.2016, 12:51

Luni, lumea sportului a condus-o pe ultimul drum pe cea mai mare atletǎ românǎ a tuturor timpurilor. Iolanda Balaş – Söter a trecut în nefiinţǎ vinerea trecută, la spitalul Elias din Bucureşti în urma unor probleme gastrice, pe fondul unei suferinţe mai vechi. Avea 79 de ani.

Iolanda Balaş a fost dublǎ campioanǎ olimpicǎ la sǎritura în înǎlţime. In cariera sa, a realizat 5 recorduri olimpice şi 14 recorduri mondiale. Timp de 11 ani, a fost neînvinsǎ, iar cele 140 de competiţii câştigate consecutiv au propulsat-o în Cartea Recordurilor.

A început atletismul la 13 ani, la Clubul Electrica din Timişoara. În mai puţin de un an de la debut, bate recordul naţional de junioare. La 19 ani realizează prima sa mare performanţă ca senioare – locul secund la Campionatul European de la Berna. La 14 iulie 1956, bate primul record mondial din carierǎ, cu o sǎritura de 1,76 m.

Pleacă apoi, ca mare favorită, la Olimpiada de la Melbourne. Soţului şi antrenorului său, Ioan Söter, i se interzice însă plecarea, pe motiv ca avea un frate în Australia. Lipsită de asistenţă tehnică, Iolanda ocupă abia locul 5. Este acuzată, la întoarcerea în ţară, ca ar fi pierdut deliberat concursul olimpic şi trece prin cele mai grele momente din viaţa sa sportivă. Aceasta va fi însă ultima înfrângere din cariera Iolandei Balaş.

In 1958 câştigă, la Stockholm, medalia de aur la Europenele de atletism. Doi ani mai târziu, la Roma, în 1960, devine campioană olimpică, înregistrând un nou record mondial cu o săritură de 1,85 m. In 1964 câştigă un nou titlu olimpic, la Tokio. Între cele două victorii olimpice, recordurile mondiale se ţin lanţ.

Iolanda Balaş – Söter se îndrepta fǎră probleme către o nouă victorie olimpică, în 1968, la Ciudad de Mexico. Din păcate însă, în 1967, cu un an înaintea olimpiadei mexicane, se accidentează şi este obligată să se lase de sport, după 11 ani fără înfrângere.

A urmat o perioadă în care fosta atletă s-a ocupat de aspectele tehnice ale disciplinei care a consacrat-o. A publicat mai multe lucrări de specialitate, fiind, printre altele, o pionieră a pregătirii sportive la altitudine, atât de utilizată astăzi.

Din 1991 până în 2005, Iolanda Balas Sőter a ocupat funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Atletism. Sub coordonarea sa, atletismul românesc a câştigat atât în plan valoric, cât mai ales în plan managerial.