Reacţia Comisiei Europene la situaţia din Iran
Comisia Europeanã cotinuã sã urmãreascã atent evoluţiile din Iran, asigurã purtãtorii de cuvânt ai acesteia în contextul protestelor din mai multe oraşe iraniene şi al rãspunsului dat de autoritãţile de la Teheran.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Cătălin Gomboș, 05.01.2018, 12:56
Comandantul armatei iraniene, generalul maior Abdul Rahim
Mousavi, a anunţat pe 4 ianuarie cã armata este pregãtitã sã sprijine poliţia
pentru a înãbuşi protestele, iar Gãrzile Revoluţionare, unitãţi de elitã ale
guvernului teocratic, au fost mobilizate, deja, în cele trei provincii unde au
avut loc cele mai intense proteste. Demonstraţiile au izbucnit pe 28 decembrie
în cel de-al doilea oraş al ţãrii, Mashhad, când sute de persoane au protestat
făţã de preţurile mari la bunuri de consum. Deşi sancţiunile economice impuse
de Occident au fost în mare mãsurã ridicate dupã semnarea acordului nuclear,
economia Iranului nu a reuşit sã îşi revinã – ratele inflaţiei şi şomajulului,
mai ales în rândul tinerilor, conținuã sã fie ridicate, iar puterea de
cumpãrare a populaţiei şi standardele generale de viaţã sunt cu mult sub cele
de dinainte de sancţiuni. Protestele s-au extins rapid în zeci de oraşe,
inclusiv la Teheran, iar revendicãrile manifestanţilor s-au diversificat
auzindu-se inclusiv voci care au cerut schimbãri politice şi îndepãrtarea
liderului suprem religios, ayatollahul Ali Khamenei. Protestele nu au atins
amploarea celor din 2009, care au fost înãbuşite tot cu sprijinul Gãrzilor
Revoluţionare, însã autoritãţile au intervenit şi au arestat sute de persoane;
de asemenea, cel puţin 21 de persoane au fost ucise în violenţe.
Totodatã, au
fost organizate numeroase demonstraţii pro-guvernamentale. Unul dintre primii
lideri strãini care au reacţionat a fost Donald Trump, care a denunţat, din
nou, regimul de la Teheran, în timp ce ambasadorul american la ONU, Nikki Haley
a cerut o reuniune de urgenţã a Consiliului de Securitate pentru a discuta
despre proteste. Donald Trump a criticat şi în trecut conducerea iranianã şi
acordul nuclear, iar anul trecut a refuzat sã certifice cã Teheranul îşi
respectã obligăţiile asumate prin acord, ceea ce a fost vãzut că un prim pas în
denunţarea acestuia.
Uniunea Europeanã, pe de altã parte, insistã cã acordul
trebuie respectat – iar acesta este una dintre cele 12 prioritãţi anunţate
pentru 2012 de şefa diplomăţiei europene, Federica Mogherini. Pe 3 ianuarie,
Bruxellesul a comentat protestele din Iran insistând, într-un comunicat, asupra
importanţei respectãrii dreptului la liberã exprimare de cãtre regimul iranian.
Purtãtorul de cuvânt al Comisiei, Carlos Martin de Gordejuela, a reiterat poziţia
acesteia atunci când a fost întrebat dacã respectivul comunicat nu a fost prea
laconic: Comunicatul nostru nu a
fost scurt şi consider cã a fost foarte clar. Am comentat intensificarea violenţelor
şi la pierderile inacceptabile de vieţi omeneşți. Insistãm cã demonstraţiile păşnice
şi libertatea de exprimare sunt drepturi fundamentale care trebuie respectate
de fiecare ţarã, inclusiv de Iran, deci nu cred cã a fost un comunicat de preșã
scurt sau neclar, ci cã am transmis un mesaj puternic.
Un alt purtãtor de cuvânt, Mina Andreeva, a
adãugat cã este vorba de o poziţie a tuturor statelor membre: Aceasta este evident poziţia întregii
Uniuni şi a tuturor statelor membre şi bineînţeles cã vom continua sã urmãrim cu atenţie evoluţiile.
Pentru
moment protestele par a se stinge, dar ele au dat deja prilejul unor schimburi
de replici acide între Statele Unite şi Iran, care a acuzat Washingtonul de
amestec grotesc în afacerile sale interne. Este greu de crezut cã, în acest context,
Donald Trump ar avea vreun motiv sã renunţe la rezervele sale faţã de Teheran şi
acordul nuclear, ceea ce reprezintã o provocare importantã pentru Bruxelles,
care rãmâne un adept al acordului, dar şi un partener al Statelor Unite. În
plus, chiar dacã numeroase ţãri europene au interese economice mari în Iran,
Bruxellesul nu îşi permite sã ignore pentru acestea eventuale încãlcãri ale
drepturilor omului, în cazul în care situaţia din Iran se va deteriora.
