Noi orientări privind ajutoarele de stat în sistemul de comercializare a certificatelor de emisii
În conformitate cu Pactul verde european și cu obiectivul UE de a deveni prima economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050, CE a revizuit setul de orientări privind acordarea ajutoarelor de stat
Laurențiu Văduva, 28.09.2020, 12:39
În decembrie 2019, Comisia Europeană prezenta Pactul verde european, o foaie de parcurs menită să asigure că economia europeană va deveni total nepoluantă până în anul 2050, continuând în acelaşi timp să se dezvolte. În anul 2005 apărea Schema Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii, una dintre componentele esențiale ale politicii europene de combatere a schimbărilor climatice. Prin stabilirea unui preț pentru emisiile de carbon, se generează rezultate concrete pentru mediu. Practic, această Schemă a fost prima piață majoră a carbonului la nivel mondial și rămâne cea mai mare piață de acest tip. Sistemul funcționează în toate cele 27 de țări ale UE, precum și în Islanda, Liechtenstein și Norvegia.
Versiunea revizuită a Orientărilor privind acordarea ajutoarelor de stat din cadrul sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii va intra în vigoare la 1 ianuarie 2021 și va înlocui orientările anterioare, adoptate în 2012.
Controlul Uniunii în materie de ajutoare de stat este important pentru a ne asigura că Europa își îndeplinește obiectivele prevăzute în Pactul verde, dar şi de faptul că ajutoarele de stat nu elimină cheltuielile private ale companiilor și nu afectează nici concurenţa echitabilă pe piața unică.
Aceste orientări vizează reducerea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, atunci când întreprinderile își mută producția în țări terţe cu politici de mediu mai relaxate, ceea ce duce la o activitate economică mai scăzută în Uniune și nu permite reducerea emisiilor la nivel mondial.
În acest context, Orientările revizuite adoptate de Comisie prevăd:
– direcționarea ajutoarelor de stat numai către sectoarele cu risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte ridicate ale emisiilor și a expunerii semnificative a acestora la comerțul internațional; sunt eligibile 10 sectoare și 20 de subsectoare (comparativ cu 14 sectoare și 7 subsectoare, prevăzute în orientărilor anterioare);
– asigurarea unei rate de compensare stabilă de 75 % și excluderea compensațiilor pentru tehnologiile ineficiente;
– condiţionarea compensaţiilor de depunerea – de către întreprinderile în cauză – a unor eforturi suplimentare de decarbonizare, cum ar fi respectarea recomandărilor în urma auditului privind eficiența lor energetică.
Întreprinderile mici și mijlocii vor fi exceptate de la noua cerință privind condiționalitatea, în vederea limitării sarcinii lor administrative.
