Siria – momente decisive
Dosarul sirian continuă să dividă comunitatea internaţională. La aproape trei săptămâni de la atacul chimic atribuit regimului de la Damasc, intervenţia militară straină a rămas la stadiul de intenţie.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Florentin Căpitănescu, 09.09.2013, 11:59
În materie de politică internaţională, criza siriană s-a impus, fără îndoială, în faţa unor dosare consacrate, cum sunt programele nucleare iranian şi nord-coreean şi procesul de pace israelo-palestinian. Era şi greu să fie altfel, din moment ce violenţelor din Siria le-au căzut victime, într-o estimare aparţinând Naţiunilor Unite, peste 100 de mii de personae. La acestea se adaugă numărul uriaş al refugiaţilor, de ordinul milioanelor. După ce aproape doi ani şi jumatate, cât a trecut de la debutul conflictului, i s-a reproşat că a avut poziţii mai degrabă moderate, neadaptate la intensitatea luptelor de pe străzile oraşelor siriene, comunitatea internationala a decis să schimbe foaia în raport cu regimul lui Bashar al-Assad.
Recurgerea la arme chimice a provocat indignare în rândul cancelariilor occidentale, care, însă, au opinii divergente în privinţa modului în care trebuie gestionat, de acum înainte, dosarul sirian. Pentru SUA şi Franta, privite ca artizanele unei potenţiale intervenţii militare, diplomaţia nu mai este prima opţiune, susţin analiştii de politică externă.
În cazul SUA, deşi îşi doreşte cu ardoare o astfel de intervenţie armată, preşedintele Barack Obama stă, ca de atâtea ori în chestiuni vitale, la mâna Congresului. Ea însăşi sceptică în privinţa răspunsului, considerat crucial, administraţia Obama duce, în aceste zile, o uriaşă campanie mediatică, prin care încearcă să smulgă votul indecişilor din Congres. În paralel, secretarul de stat american, John Kerry, face un turneu european, în căutare de membri ai coalitiei militare care ar urma să intervină în Siria. Alte cancelarii occidentale, cum este, de exemplu, Berlinul, au anunţat, în schimb, că aşteaptă rezultatele finale ale anchetei ONU asupra atacului cu arme chimice pentru a-şi exprima un punct de vedere. De partea sa, Rusia, aliatul-cheie al puterii de la Damasc pe scena internaţională, rămâne intransigentă în opoziţia faţă de o operaţiune militară străină.
În timp ce acţiunile sale au reuşit să polarizeze comunitatea internaţională, regimul sirian, sprijinit, pe teren, de mişcarea şiită libaneză Hezbollah, continuă, imperturbabil, să dialogheze doar militar cu Opoziţia. Prin atacul cu arme chimice, Bashar al-Assad a demonstrat, o dată în plus, că este dispus să faca orice sacrificii pentru a se mentine la conducerea ţării, consideră observatorii internaţionali.
Pe de altă parte, apreciază aceştia, dintr-un lider autoritar, un profil obişnuit pentru o regiune cum este Orientul Mijlociu, Bashar al-Assad s-a transformat, în cei doi ani şi jumătate de conflict, într-unul totalitar, care se agaţă cu dinţii de putere. Şi asta fără să respecte cel mai elementar drept al Omului, cel la viaţă.
