Candidaţii la preşedinţia României
În România, electoratul are meniul complet al candidaţilor la alegerile prezidenţiale, programate în noiembrie.
Florentin Căpitănescu, 24.09.2014, 11:56
De la stânga la centru-dreapta, de la populismul în cea mai pură formă la extrema dreaptă clasică, de la anonimi la protagonişti ai scenei politice, electoratul român are o ofertă generoasă de candidaţi la prezidenţialele din noimebrie. Iar diversitatea este completată de inflaţia de pretendenţi la funcţia supremă – 14.
Marele favorit, a cărui candidatură a cam alungat suspansul unor alegeri mult aşteptate, este premierul Victor Ponta, sprijinit de partidul al cărui lider este, PSD, şi de micuţii aliaţi din coaliţia aflată la co-guvernare, UNPR şi PC. Semn al potenţei sale electorale ori al notorietăţii, nu neaparat şi al performanţei, căci prestaţia sa ca dirijor al orchestrei guvernamentale ridică semne de întrebare, Victor Ponta şi-a oficializat candidatura având în spate 2,3 milioane de semnături.
Puzderia de semnături, comentează analiştii, este o lovitură menită să trântească la podea speranţele contracandidaţilor săi. Dintre aceştia, se distinge omul propus de opoziţia de centru-dreapta, reprezentată de Alianţa Creştin-Liberală, în care, recent, s-au asociat PNL şi PDL. Co-liderul acesteia, Klaus Iohannis, edil al Sibiului şi cea mai cunoscută figură a minorităţii germane, este recomandat, în principal, de maniera, una foarte apreciată, în care a administrat oraşul transilvănean. De aici încolo, cred observatorii, începe categoria candidaţilor ce păstrează doar şanse teoretice.
Colege în PDL, la un moment dat, şi ajunse în cariera lor până la înălţimea postului de ministru, Elena Udrea, acum, lider al PMP, şi europarlamentara Monica Macovei, ca independent, îşi dau mâna pentru o premieră: doua femei candidează pentru prima funcţie în stat.
Pe lângă Iohannis şi Udrea, liota de candidaţi în CV-ul cărora apare PNL este completată de actualul preşedinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, fost lider al formaţiunii şi premier la mijlocul anilor 2000, şi demisionarul, săptămâna aceasta, şef al Serviciului de Informaţii Externe al Romaniei (SIE), Teodor Meleşcanu.
Liderul UDMR, Kelemen Hunor, al PP-DD, Dan Diaconescu, al PRM, Corneliu Vadim Tudor, şi fostul aghiotant al acestuia, independentul Gheorghe Funar, ex-edil al Clujului, în anii ’90, sunt, la rându-le, personaje politice cunoscute.
Cei care au stat departe de ochii publicului, deci ai electoratului, dar asipră la fotoliul prezidenţial sustinuţi de formaţiuni de buzunar, sunt Constantin Rotaru, din partea Partidului Alternativa Socialistă, William Brânză, din partea Partidului Ecologist Român, Mirel Amariţei, reprezentant al partidului „Prodemo”, şi Szilagy Zsolt, din partea Partidul Popular Maghiar din Transilvania.
