Perspective politice
La putere sau în opoziţie, de stânga sau de dreapta, partidele politice româneşti au, anul acesta, şansa unor decantări interne.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Bogdan Matei, 05.01.2015, 12:53
2015 este, în România, un an cu mize electorale mai degrabă minore. După localele şi legislativele din 2012, după europarlamentarele şi prezidenţialele din 2014, anul acesta vor avea loc doar alegeri parţiale. Vor fi în joc mandate de senatori şi deputaţi vacantate prin demisii, decese sau condamnări în dosare de corupţie. Decimată de procurori, care au arestat masiv primari de municipii şi preşedinţi de consilii judeţene, şi administraţia locală se va mai primeni în lunile următoare.
Astfel că scena politică va fi mai degrabă dominată, susţin comentatorii, de clarificări, decantări, repoziţionări şi reglări de conturi în interiorul partidelor. De doi ani şi jumătate vioară-ntâi a guvernelor de la Bucureşti, PSD e şi partidul cel mai mare, şi partidul cu cele mai mari probleme. Năucitoare pentru social-democraţi, fiindcă nu fusese anticipată de niciun sondaj, înfrângerea din noiembrie a premierului Victor Ponta la prezidenţiale n-a fost încă digerată de activul de partid.
Stânga n-a mai câştigat preşedinţia de 14 ani, când Ion Iliescu şi-a adjudecat ultimul său mandat. Şi e de aşteptat ca, aşa cum au păţit Adrian Năstase după eşecul din 2004 şi Mircea Geoană după cel din 2009, PSD să se dispenseze şi acum de candidatul perdant. Potrivit declaraţiilor sale, Ponta însuşi nu-i foarte decis să candideze, la congresul extraordinar din martie, la propria-i succesiune în fruntea partidului. Nici PC, unul dintre partenerii juniori ai PSD la guvernare, nu începe anul sub auspicii senine, după ce au răbufnit în public neînţelegerile dintre preşedintele în exerciţiu, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, şi fondatorul formaţiunii, mogulul Dan Voiculescu, trimis după gratii pentru zece ani într-un scandalos proces de corupţie.
Presa speculează că ruptura dintre maestru şi ucenic ar putea provoca o falie şi în interiorul partidului, între ceea ce ziariştii numesc nostalgicii brandului Voiculescu şi, respectiv, lucizii care pariază pe tânărul lup Constantin. Nici dreapta, aflată în opoziţie, nu ştie încă să gestioneze deznodământul, pentru ea fericit, al scrutinului prezidenţial, câştigat de fostul lider liberal Klaus Iohannis. Acesta a fost deja acuzat, în culise, că şi-a impus favorita, tânăra şi neexperimentata Alina Gorghiu, în locul lui la şefia PNL, în dauna unui veteran combativ precum Ludovic Orban.
Complicaţie suplimentară pentru o formaţiune în care libertatea de opinie a prevalat mereu asupra unitaţii de monolit, liberalii trebuie să gestioneze anul acesta şi laborioasa fuziune, într-un mare partid de dreapta, afiliat la PPE, cu liberal-democraţii. Cu care, în 25 de ani de democraţie post-comunistă, au fost mai mult în raporturi de rivalitate feroce decât de conlucrare fraternă.
În sfârşit, 2015 ar urma să fie anul consolidării sau, dimpotrivă, invalidării politice a două formaţiuni relativ noi. Partidul Liberal Reformator (la co-guvernare), al fostului premier Călin Popescu-Tăriceanu, şi Partidul Mişcarea Populară (în opoziţie), în fruntea căruia e aşteptat să se instaleze ex-şeful statului, Traian Băsescu, vor putea constata dacă liderii lor mai valorează politic ceva.
