Aniversări europene

Detonator al conflagraţiei, la 1 septembrie 1939, când Germania nazistă a invadat Polonia, Gdansk, marele oraş-port la Marea Baltică a găzduit, joi, numeroşi lideri europeni

Bogdan Matei, 08.05.2015, 12:43

Detonator al conflagraţiei, la 1 septembrie 1939, când Germania nazistă a invadat Polonia, Gdansk, marele oraş-port la Marea Baltică a găzduit, joi, numeroşi lideri europeni, adunaţi pentru a transmite un mesaj de unitate continentală. Cu toţii împărtăşesc punctul de vedere al preşedintele polonez, Bronislaw Komorowski, care a amintit că războiul a fost declanşat prin complicitatea regimurilor totalitare nazist şi bolşevic şi că, pentru est-europeni, sfârşitul luptelor, pe 9 mai 1945, nu a echivalat cu libertatea, ci cu instaurarea comunismului şi căderea, peste jumătate de continent, a Cortinei de Fier.

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a spus că, azi, Europa duce o altfel de politică decât cea din anii 30-40 şi că puţini sunt liderii care vor asista la parada organizată de Moscova, refuzând, astfel, să cauţioneze noul puseu de expansionism rusesc în Ucraina.

La Gdansk a fost şi preşedintele României, Klaus Iohannis, pentru a cărui ţară 9 mai are o semnificaţie multiplă. Este, mai întâi, Ziua Independenţei de Stat. În 1877, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, proclama în Parlament despărţirea de puterea suzerană din epocă, Imperiul Otoman. După aproape cinci secole de dominaţie turcească, legăturile Bucureştiului cu Înalta Poartă deveniseră, deja, mai degrabă formale şi se rezumau la plata unui bir simbolic. Totuşi, turcii n-au tolerat oficializarea rupturii şi au încercat s-o sancţioneze militar. Apărată pe câmpurile de bătaie şi consfinţită la Congresul de pace de la Berlin, Independenţa a devenit piatra de temelie a României moderne, pe care aveau s-o construiască regii Carol I şi Ferdinand, din familia germană von Hohenzollern. Ea însăşi instalată pe tronul de la Bucureşti într-o zi de mai, pe 10, în 1866, dinastia avea să-şi lege destinul şi de victoria Naţiunilor Unite asupra Germaniei naziste.

Istoricii spun că decizia ultimului rege al României, astăzi nonagenarul Mihai I, de a scoate, în august 44, România din alianţa cu Hitler şi de a o readuce alături de aliaţii tradiţionali, anglo-americanii, a scurtat cu cel puţin şase luni al doilea război mondial în Europa. Dar pacea a echivalat şi pentru români cu instalarea celei mai longevive şi mai sângeroase dintre dictaturile pe care le-au cunoscut.

Condamnaţi de comunism la teroare, umilinţă şi sărăcie, ei pot acum, graţie revoluţiei din 1989 şi admiterii în Uniunea Europenă, în 2007, să celebreze, ca pe propria lor sărbătoare, Ziua Europei. Aceasta trimite tot la primii ani postbelici, când era nevoie de o nouă politică, economică şi de securitate, care să genereze mai multă încredere între statele de pe continent. Atunci, pe 9 mai 1950, ministrul francez de Externe, Robert Schumann, a chemat foştii beligeranţi din Vest să-şi însumeze producţiile de cărbune şi oţel, baza industriilor lor militare, şi să creeze, astfel, o primă piaţă comună. Din acest embrion avea să se nască clubul Celor 28 de astăzi, adică Uniunea Europeană cu jumătate de miliard de locuitori şi unul dintre principalii actori economici şi politici ai planetei.