Criza fotbalului românesc
Eliminarea ruşinoasă de la Euro 2016, dar şi problemele cronice ale fotbalului românesc domină, zilele acestea, dezbaterile publice de la Bucureşti.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Bogdan Matei, 28.06.2016, 12:29
În România, nimic nu stârneşte pasiuni mai aprinse decât politica şi fotbalul. Domenii la care, afirmă o butadă celebră, se pricepe toată lumea. Dacă în politică, însă, adeziunile şi antipatiile se distribuie între stânga şi dreapta, între putere şi opoziţie, între un personaj sau altul, echipa naţională de fotbal e percepută drept a tuturor românilor. Şi toţi par să împărtăşească convingerea unui fost mare jucător, Sorin Cârţu, potrivit căruia avem cea mai modestă echipă naţională din 1970 şi până azi”, după ce reprezentativa a ratat lamentabil calificarea în optimile de finală ale Campionatului European din Franţa.
Învinşi, pe 19 iunie, cu 0-1, de Albania – contraperformaţă fără precedent după 1948 -, fotbaliştii români au terminat pe ultimul loc în Grupa A a turneului final, cu un singur punct din trei partide. În primele două jocuri, România pierduse cu echipa ţării-gazdă, cu 1-2, în partida inaugurală a turneului, şi remizase cu Elveţia, 1-1. Fără idei în atac, cu gafe in apărare şi în poartă şi cu un selecţioner, Anghel Iordănescu, defazat – astfel s-a prezentat România la Euro 2016, scria cotidianul bucureştean Gazeta Sporturilor, înainte de a cere demisiile antrenorului şi şefilor de la Federaţie.
Abia după o săptămâna de la eliminare, preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, a binevoit să spună că lui Iordănescu nu-i va fi prelungit contractul, care expiră în această vară. Numele antrenorului care se va ocupa de echipa naţionala va fi anunţat până la finalul Euro 2016 – a mai spus Burleanu, într-o conferinţă de presă în care a preferat să acuze vehement greaua moştenire lăsată de predecesorul său, Mircea Sandu, ce s-a retras în 2014 după aproape un sfert de veac de domnie discreţionară la şefia Federaţiei.
Un deşert” sau o mlaştină” spune Burleanu c-a preluat de la Sandu şi, până la un punct, comentatorii îi dau dreptate, notând că fotbalul românesc e profund corupt şi se află la un pas de falimentul sportiv şi financiar. Atât Sandu, cât şi fostul şef al Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, fac obiectul mai multor dosare de corupţie. Sumedenie de foşti impresari, preşedinţi sau finanţatori de cluburi au ajuns, deja, după gratii.
Înglodate în datorii, echipele agonizează în insolvenţă şi multe sucombă în faliment. Dacă predecesorii lor din anii 90 erau titulari la Real Madrid, Barcelona, AC Milan ori Ajax Amsterdam, internaţionalii români de azi sunt mai mult rezerve la echipe din Balcani sau Golf. Toate acestea, însă, nu scuză amatorismul actualei conduceri de la Federaţie, apărută de nicăieri, de nimic recomandată şi instalată, acum doi ani, mai speculează ziarele, cu susţinerea politicului şi a serviciilor speciale.
Pe 4 septembrie încep, deja, preliminariile pentru Cupa Mondială 2018 din Rusia. Şi, dintr-o grupă cu Polonia, Danemarca, Muntenegru, Armenia şi Kazahstan, reprezentativa României pare să aibă şanse minime de calificare.
