Slănic Prahova
Tratament, mină de sare şi chiar şi un muzeu al sării sunt punctele de referinţă atunci când ne gândim la destinaţia pe care v-o propunem astăzi: Slănic Prahova.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 26.04.2017, 11:29
Tratament, mină
de sare şi chiar şi un muzeu al sării sunt punctele de referinţă atunci când ne
gândim la destinaţia pe care v-o propunem astăzi: Slănic Prahova. Situată la
numai 100 de kilometri nord de Bucureşti, staţiunea poate fi o excelentă
destinaţie atât pentru un sejur mai lung, cât şi pentru un scurt popas.
Staţiunea are
izvoare cu ape minerale tămăduitoare. Izvoarele de aici au fost utilizate încă
din 1885, an în care oraşul a început să se dezvolte, în timp ce lacurile Baia
Baciului, Baia Roşie, Baia Porcilor sau Lacul Verde sunt folosite în special
pentru tratarea unor boli reumatismale, având în vedere concentraţia mare de
sare a acestora. Astfel, puteţi beneficia de o ofertă largă de proceduri de
tratament, precum: băi cu ape minerale calde şi reci, electroterapie, aplicări
de nămol cald.
Dar în oraşul
Slănic turiştii sunt diverşi, de la persoane în vârstă, care doresc tratament,
până la persoane tinere care doresc distracţie şi relaxare şi familii cu copii,
ne-a spus Edi Vişinoiu, responsabil cu
vânzările al unui complex hotelier din zonă, şi ne-a lansat o invitaţie: Dacă doriţi o oază de linişte şi pace vă invităm la noi. Slănic este
un oraş foarte frumos, aveţi mina de sare pe care o puteţi vizita, la
complexurile noastre aveţi cazare şi masă, distracţie, piscină cu apă dulce,
ştranduri cu apă sărată, locuri de joacă pentru copii, oferim şi închiriere de
ATV-uri, un pachet foarte complex. Cu ATV-urile se poate merge prin Slănic, se
poate merge şi în zona împădurită, şi până la Cheia, dacă se închiriază pe o
perioadă mai lungă.
La Slănic
Prahova există un adevărat munte de sare a cărui exploatare a fost făcută până
în 1972, iar de atunci zona este destinată circuitului turistic şi
tratamentului medical sub supraveghere. Mina poate fi vizitată în fiecare zi,
mai puţin lunea. Adâncimea maximă a minei este de 217 metri, iar camerele sale
în formă trapezoidală măsoară 55 de metri înălţime, suprafaţa totală a minei
fiind de aproximativ 80.000 de metri pătraţi. Înălţimea unei săli este de 70 m, iar
circuitul se desfăşoară în jurul enormului pilon ce susţine mina. Temperatura
constantă de 12 grade Celsius tot timpul anului, un aer puternic ionizat şi
lipsa factorilor alergeni creează un microclimat benefic pentru tratarea
afecţiunilor respiratorii. Într-una din cele 14 camere este amenajat un muzeu,
denumit de autorul său, sculptorul Justin Năstase, Sala
Genezei. Aici se pot admira busturile sculptate în sare ale lui Traian şi
Decebal, dar şi alte elemente reprezentative ale popoarelor dac şi roman. De
asemenea, sunt expuse în coridoarele salinei bustul marelui poet român Mihai
Eminescu şi un bazorelief, sculptat în peretele de sare, care îl reprezintă pe
Mihai Viteazul. În mină sunt amenajate terenuri de sport (fotbal, volei),
utilizate pentru antrenamente şi pentru evenimente sportive, dar şi spaţii
pentru proiecţii cinematografice.
Muzeul Sării
este un alt obiectiv turistic. Amplasat în apropierea salinei, muzeul prezintă
evoluţia metodelor de extracţie a sării de la începuturi şi până în prezent.
Muzeul a fost inaugurat la 13 mai 2003 şi expune documente privind istoria
prelucrării sării, unelte şi utilaje, cristale de sare şi planşe geologice.
Cu speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre,
vă aşteptăm data viitoare cu o nouă destinaţie.
