Comuna Tupilaţi
Invitaţia de astăzi ne poartă în nord-estul României, într-o comună pentru care există cel puţin trei motive de a o vizita: comuna Tupilaţi, din judeţul Neamţ.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 21.11.2018, 09:13
Invitaţia de astăzi ne poartă în
nord-estul României, într-o comună pentru care există cel puţin trei motive de a
o vizita: comuna Tupilaţi, din judeţul Neamţ. Trei obiective din comună sunt
incluse în lista monumentelor istorice din județ, clasificate ca monumente de
arhitectură, aflate în satul Tupilați: Biserica Sfinții Voievozi (datată 1811, cu adăugiri la începutul secolului
al XIX-lea), ansamblul de curte boierească (secolele al XVII-lea-al XIX-lea)
din același sat, ansamblu cuprinzând casa Catargi (1842) și zidul de incintă
(secolul al XVII-lea) și Hanul Ancuței (din secolul al XVIII-lea), aflat în
satul Hanul Ancuței.
Hanul Ancuței este un vestit han
turistic situat de-a lungul unuia din principalele drumuri europene ce străbat
România (E85), la o distanță de 27 km de municipiul Roman, înspre Suceava și la
350 km de București. Într-un document din anul 1876, care cuprindea un inventar
al moșiei Tupilați, era trecut și hanul, zidit pe temelie de piatră şi cu
ziduri groase de cărămidă. Hanul avea două porți din lemn de stejar, una prin
care intrau carele și alta prin care ieșeau. Porțile din stejar tare erau
ferecate cu zăvoare duble și drugi masivi de fier, iar ferestrele erau mici și
zăbrelite. Dincolo de istoria sa, Hanul Ancuței a devenit celebru prin plasarea
aici a acțiunii din volumul Hanu-Ancuței (compus din 9 povestiri), publicat în
anul 1928 de Mihail Sadoveanu (scriitor român care a trăit între anii
1880-1961). Clădirea originală a hanului a fost dărâmată în 1967 și care
reprezintă locul de desfăşurare al acţiunii din nuvela scrisă de Mihail
Sadoveanu. Hanul a fost restaurat din nou în anul 1999, el căpătând o
înfățișare autentic românească, fiind improvizate aici mici expoziții de
costume populare specifice zonei, precum și de obiecte din ceramică sau din
lemn. În partea dreaptă a intrării, chiar lângă ușă, a fost amplasată o placă
de marmură pe care scrie următorul text: Pe locul vechiului han ce s-a ridicat
în anul 1718 și risipit cu ani în urmă s-a clădit, cinstindu-se slova
românească a marelui Sadoveanu, noua construcție. Fie să rămână loc de vrăjit
popas și desfătare sufletească pentru toți călătorii pământeni sau veniți de pe
alte meleaguri.
Maria Ciobanu, reprezentanta
comunei Tupilaţi, Neamţ, la Târgul de turism al României, ediţia de iarnă 2018,
ne-a invitat într-o zonă cu o atractivitate aparte: Totul e frumos! Mai
ales în perioada sărbătorilor, se practică mai ales turismul etnologic. Avem
biserica Sfinţii voievozi, ctitorie a lui Ştefan Catargiu, din 1785. În
perioada de vară sunt sărbătorie specifice, Sărbătoarea Sânzienelor, sărbătoare
câmpenească, când se întâlnesc toţi fii satului. Suntem foarte aproape de
mănăstirile din zona Moldovei, Agapia, la 15 kilometri, mănăstirea Siha,
Sihăstrie, Secu, mănăstirea Neamţului, Cetatea Neamţului, casa lui Ion Creagă
de la Humuleşti. Suntem ca un nod turistic, între Roman şi Suceava.
Am întrebat-o pe Maria Ciobanu,
cum sunt sărbătorile la Tupilaţi: Specifice satului, frumoase.
Începând cu postul Crăciunului şi până după sf.Ioan, numai cântec şi voie bună:
colinde, jocul Caprei, jocul Irozilor, jocul Ursului, teatru folcloric forate
frumos!
Ocazie cu care Maria Ciobanu ne-a
lansat şi o invitaţie: Veniţi cu drag, vă aşteptăm în perioada
sărbătorilor! E o splendoare! Suntem şi pe Valea Moldovei, dar şi pe munte şi e
foarte frumos! Vă aşteptăm cu drag!
Vom veni cu drag la Tupilaţi!
