Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”
Astăzi vă invităm să ne însoţiţi într-o vizită la un muzeu deosebit, din Ploiești: Muzeul ceasului.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 21.11.2020, 15:13
A fost organizat în 1963, din inițiativa profesorului Nicolae I. Simache, ca secție a Muzeului de Istorie. A fost instalat mai întâi într-o sală din Palatul Culturii, până când, prin achiziții, a căpătat un patrimoniu atât de bogat încât a avut nevoie de un local propriu, pe care l-a ocupat din ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese. Tatiana Ristea, muzeograf, şef de secţie a muzeului ceasului, ne-a lansat o invitaţie:
“Avem nenumărate motive pentru care am dori să vizitaţi Muzeul ceasului. Aş începe cu unicitatea acestui muzeu. Este unic în ţara noastră şi cumva şi în sud-estul Europei. Pe lângă acest aspect, vizitând muzeul nostru, o să găsiţi o clădire, monument de arhitectură de la sfârşitul secolului XIX, proaspăt restaurată şi care arată spectaculos. Pe lângă clădire, o sumedenie de ceasuri începând din sec. XVI, până înspre zilele noastre. Este un patrimoniu extrem de variat şi de bogat, atât din punct de vedere tehnic, cât şi artistic. Piesele noastre sunt comparabile cu cele aflate în muzee din străinătate. Să amintim aici de câteva din Elveţia, unde sunt piese similare. Dar având în vedere că România nu a fost o ţară producătoare de ceasuri, aşa cum este cazul Elveţiei, este cu atât mai importantă colecţia noastră.”
Cu măsuri adaptate vremurilor, muzeul aşteaptă vizitatori, de vârste diverse, pentru ca măcar pentru 45 de minute să se bucure de frumos. Tatiana Ristea a amintit că muzeul a fost mereu apreciat de personalităţi din ţară şi din străinătate şi ne-a tentat cu unele detalii privind exponatele :
“Să ştiţi că deunăzi mă gândeam că timpul a fost întotdeauna important pentru omenire. Aşa încât, în muzeul nostru, o să vedeţi primele mijloace de măsurat timpul, de la ceasul lumânare, la lampa arzătoare, la ceasul cu apă, nisiparniţă sau cadrane solare. Cu trecerea timpului, iată, au apărut ceasurile. Primele ceasuri au fost cele de turn. Avem în patrimoniul nostru şi câteva mecanisme de ceasuri de turn. În schimb, în colecţia de bază, cea de la parterul clădirii, avem structurată expoziţia tipologic şi cronologic, însemnând că întâlnim de la ceasuri de masă, ceasuri de şemineu, pendule de perete, grandioase pendule de podea şi spectaculoasele ceasuri de buzunar, importante şi din punct de vedere tehnic, dar şi artistic, multe dintre ele.
Găsim ceasuri cu o vechime importantă, respectiv două ceasuri astronomice, construite la 1544 şi 1562. Cel construit în 1562 este făcut de Jeremias Metzker şi, din cercetările noastre, ştim că există doar trei astfel de ceasuri în lume, al nostru fiind cel mai vechi dintre ele. Vorbeam de ceasuri importante din punct de vedere tehnic, şi avem ceasurile cu giroscop, ceasuri cu pendul compensator, ceasul misterios şi o sumedenie de alte ceasuri importante din punct de vedere tehnic. Dar impresionează şi ceasurile importante şi din punct de vedere artistic, lucrate în materiale rare, cum sunt onixul şi bagaua. Poate că bagaua (material confecţionat din carapacea broaştelor ţestoase) nu este un material atât de rar pentru că întâlnim foarte multe carcase de ceasuri de buzunar îmbrăcate în baga.”
Am aflat că la Muzeul Nicolae Simache se găseşte un ceas de consolă de o mărime considerabilă, aproape 50 centimetri, în întregime îmbrăcat în baga. O secţiune de automate muzicale completează colecţia muzeului. Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te, române!, valsurile lui Strauss. Cu speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre, vă aşteptăm data viitoare cu o nouă destinaţie.
