Comunitatea huțulilor din Bucovina, comuna Brodina

Ajungem azi în nord-estul României, în zona etnografică Bucovina, Buchenland, Țara Fagilor, în limba germană, sau Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Daniel Onea, 07.12.2021, 09:54

Ajungem
azi în nord-estul României, în zona etnografică Bucovina, Buchenland, Țara
Fagilor, în limba germană, sau Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac. Din punct
de vedere geografic,
aceasta face parte din
estul Europei. Din punct de vedere cultural, datorită
influenței culturale exercitate de germani și de evreii vorbitori de
limbă germană sau idiș, Bucovina a aparținut în perioada 1775-1918 ariei de
cultură central europeană. În prezent, toată această zonă de convergență etnică
și spirituală este un exemplu de multiculturalitate. Iar, dacă ajungeți în
comuna Brodina, veți avea ocazia de a
cunoaște îndeaproape credința, tradițiile și meșteșugurile huțulilor. Paul
Petru Torac, colecționar și consilier cultural la Primăria din Brodina, este huțul
din generație în generație și e fascinat de istoria locului în care s-a născut.
Cu o copilărie trăită sub magia încondeierii ouălor și a poveștilor străbunicii
sale, el și-a legat numele de o colecție etnografică amenajată într-una dintre
casele familiei sale. Însă cine sunt huțulii?

Istoria lor se
pierde în negura vremurilor. Pe cale orală s-au transmis câteva idei despre cum
au ajuns în nordul județului Suceava. Se
spune că nemaisuportând jugul austriac, asta însemnând armată lungă, biruri
scumpe și încercarea imperiului austro-ungar de a-i converti la catolicism,
s-au refugiat pe cele mai înalte culmi ale munților de aici. În schimb, la mănăstirea
Putna se păstrează un hrisov de prin anul 1700, în care se spune că starețul
mănăstirii nemaiputând să se îngrijească de cei opt munți ai mănăstirii, îi
donează unor oameni veniți din Galiția. Huțulii vorbesc într-un dialect al
limbii ucrainene. Este un dialect interesant și pe cale
de dispariție.

În continuare, facem un
tur virtual al colecției etnografice. Paul Petru Torac, colecționar și
consilier cultural la Primăria din Brodina.

Avem foarte multe
obiecte în colecție, care au aparținut
huțulilor. De la costumele populare, unde gama cromatică este mult mai variată,
viu colorată, tonurile de roșu și portocaliu aprins sunt nelipsite, la
catrințele care, la fel, au o gamă
cromatică specială și sunt mult mai ornamentate. De asemenea, partea inferioară
a acestei piese vestimentare este deosebită de cea românească, deoarece e
compusă din linii de diferite nuanțe și cu diferite motive. Baltagul nu
lipsește nici el din colecție. Este unul dintre cei mai buni prieteni ai
huțulului de la munte. Avem și baltagul cu rol ceremonial, folosit la momentele
importante pe parcursul vieții, dar și pe cel cu care se lucra efectiv în
pădure. La fel, expunem și crucile huțule, cruci mari, din bronz, cu diferite motive.
Ele se purtau de către bărbați, în funcție de starea materială, în timp ce
femeile purtau salbe de cruci. La noi se poate vedea și păscărița. Este un
vas din lemn, frumos ornamentat, care se folosea în noaptea de Înviere. Înainte
să fie adoptat coșul în zona noastră, se
mergea la sfințit cu acest vas. Avem năframe, printre care și năframa de
cununie a străbunicii mele, cu franjuri de mătase, bondițe cu o gamă la fel de
diversificată și cu motive huțule. Se pot vedea fotografii vechi cu huțuli. Avem
o icoană pictată pe lemn pe la sfârșit de secol XIX. Oaspeții noștri pot vedea
și lada de zestre a străbunii mele, care este din 1898. Mai e un obiect foarte
interesant: furca de tors a străbunicii. Aceasta are încrustate pe coadă o
mulțime de motive geometrice.

Numărul turiștilor
atrași de farmecul acestei colecții a crescut constant de-a lungul anilor,
spune Paul Petru Torac. Avem și o pagină de Facebook, și una
de Instagram, Colecția etnografică Paul Torac. Pe pagină au toate detaliile,
adresa, coordonatele GPS. Oricând ajung la Putna, noi fiind la o distanță de
doar 20 de km, sunt așteptați aici. Chiar am avut turiști care au venit aici
spunând că au văzut colecția pe Internet. Oamenii încep să caute obiective
turistice mult mai puțin aglomerate, mai retrase, mai a distanță de celelalte
obiective. Așadar, pe parcursul anilor, am tot primit turiști, fie că veneau
din străinătate, fie din România. Cert e că, dacă vor să ajungă la Brodina,
suntem penultima comună la granița cu Ucraina, în județul Suceava.

Ați
ascultat o rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relații
Interetnice din cadrul Guvernului României.