Hârlău, judeţul Iaşi

Hârlău, un mic oraş din partea nordică a Moldovei, are o biserică ortodoxă care a constituit modelul bisericilor cu picturi murale interioare şi exterioare din Bucovina. Biserica Sf. Gheorghe este obiectivul care aminteşte de Curtea domnească de la Hârlău.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ștefan Baciu, 15.09.2026, 17:30

Situat la circa 70 de km de Iaşi, municipiul de reşedinţă al judeţului cu acelaşi nume, oraşul Hârlău este un reper al itinerariilor cultural-religioase ale nordului Moldovei. În Evul mediu aici a fost, pentru o perioadă, Curtea domnească a Moldovei, mărturie fiind ruinele zidurilor care se află împrejurul unui monument istoric, Biserica Sf. Gheorghe.

Prima atestare documentară a „târgului Hârlău” se regăseşte într-un document din anul 1384 care menţionează faptul că în acest loc era reşedinţa Doamnei Margareta Muşata, mama domnitorilor Moldovei Petru I Muşat şi Roman I Muşat. Despre importanţa istorică a Hârlăului ne-a vorbit preotul paroh dr. Dumitru Tincu:

„Dacă ne uităm la documentele Moldovei, în afară de Suceava, unde era cetatea de scaun, construită de unul din voievozii care s-a născut aici la Hârlău, Petru Întâi Mușat, următoarele documente, ca număr, sunt eliberate de la Hârlău, ceea ce înseamnă că domnul. și cu Sfatul domnesc au locuit foarte des aici la Hârlău. Cu toate acestea, astăzi Hârlău este mai puțin cunoscut. Centrul politic și economic s-a mutat spre Suceava mai întâi, sub influența polonă, Rădăuți, zona aceea de acolo, și Siret. Iar după aceea, când a apărut influența otomană, s-au mutat spre Iași.

Centrul de la Hârlău a fost foarte important și a fost locuit cât Moldova a fost sub influența maghiară. Aici au existat numeroase evenimente, înscăunări de domn, Aici s-au semnat cele mai bune tratate ale Moldovei. Vă dau un exemplu. În urma luptei din codrii Cosminului, 1497, între Ștefan cel Mare și Ioan Albert, tratatul s-a semnat la Hârlău după 2 ani, în 1499. Este cel mai bun tratat pe care l-a avut Moldova vreodată, cu clauzele cele mai favorabile. Probabil aici, lângă această biserică, unde existau și casele domnești, existau și documentele semnate între Moldova și regatele din jur.

Multe din aceste tratate azi sunt publicate și le găsim în documentele Moldovei. Sunt datate clar, datum Bahlovia, scrie pe ele, pentru că un alt nume al Hărlăului era Bahlovia. Și, după datarea lor, vedem că domnii erau prezenți la Hârlău mai ales în ziua de Sfântul Gheorghe, 23 aprilie.”

Monumentul emblematic este biserica din Hârlău, în interiorul căreia se află mai multe morminte, unul dintre ele fiind al unui pictor grec, Gheorghe, venit din Trikala. El este cel care a pictat biserica în interior şi în exterior, acest stil fiind apoi răspândit la bisericile cu picturi murale din Bucovina, unele aflate în patrimoniul UNESCO. Din nefericire, biserica din Hârlău, aflată într-o stare avansată de degradare, şi-a pierdut picturile exterioare în timpul lucrărilor de restaurare de la sfârşitul secolului al 19-lea.

Faţada bisericii a fost refăcută cu cărămidă aparentă şi cu discuri ceramice şi a fost adusă la starea în care se prezintă în zilele noastre. Un rol important în ceea ce priveşte dezvoltarea Curţii domneşti de la Hârlău l-a avut domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare (1457 – 1504) care a intuit rolul strategic al acesteia pe harta principatului. Preotul paroh dr. Dumitru Tincu:

„Biserica aceasta este pusă sub patronajul Sfântului Gheorghe. Este construită în 1492. Sub actuala biserică sunt ruinele a încă două biserici. Una, în ordinea construirii este în stil romanic. Ruinele au fost descoperite arheologic și vor fi puse în valoare într-un proiect la care lucrăm acum. Iar cea de-a doua biserică, în ordinea construirii, este probabil din timpul lui Ștefan I Voievod sau Alexandru cel Bun. Cronicarul Grigore Ureche spune că Ștefan a „descălecat” la Târgu Hârlău, la 1486. Cu toate acestea, în pisania bisericii se spune că biserica este construită în 1492, ceea ce înseamnă că Ștefan cel Mare a construit de două ori în Curtea domnească de la Hârlău.”

În următoarele două secole, pe măsura scăderii importanţei sale, Curtea Domnească a decăzut, zidurile fiind dărâmate în secolul al 19-lea când locuitorii au folosit piatra pentru construcţia de case şi pentru pavarea drumurilor. Biserica Sf. Gheorghe reprezintă astăzi un obiectiv de vizitat, la fel ca şi Muzeul Viei şi Vinului, aflat la mică distanţă. Clădirea în care se află muzeul a funcţionat, ca sediu de poştă, timp de peste un secol.