Comuna Măgureni, judeţul Prahova
Revista Vacanţe la ţară și ANTREC România au continuat, anul acesta, tradiţia anilor precedenţi, decernând premiile Margareta de Aur, a XVII-a ediţie
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 05.02.2022, 14:14
Revista „Vacanţe la ţară” și ANTREC România au continuat, anul acesta, tradiţia anilor precedenţi, decernând premiile „Margareta de Aur”, a XVII-a ediţie. Marele premiu a fost atribuit unui complex din comuna Măgureni, judeţul Prahova. La Măgureni, la numai 29 km de Ploiești, reședința de județ, și 12 km de Câmpina, al doilea municipiu din județ ca mărime, vă puteţi bucura de natură, istorie şi tradiţii.
Comuna este situată într-o zonă de șes, înconjurată de mici dealuri, majoritatea împădurite. În comuna Măgureni se află două monumente istorice de arhitectură, ambele aflate în satul cu acelaşi nume: Măgureni – biserica „Sfânta Treime” (1671-1674, refăcută la mijlocul secolului al XIX-lea, în 1839 și în 1995) și ruinele conacului Drăghici Cantacuzino. Biserica păstrează parțial pictura originală (de la brâu în jos) a celebrului pictor Pârvu Mutu, realizată între 1693 și 1694. Picturile sunt impresionante prin desenul remarcabil și coloritul variat, prin frumusețea și expresivitatea lor. În biserica de la Măgureni, aureolele sfinților sunt realizate din tablă aurită, pentru a spori realismul compoziției. Catapeteasma, realizată la Viena, pe care o putem vedea astăzi în biserică este cea originală din lemn de păr sculptat în stil brâncovenesc și învelit în foiță de argint. Pe catapeteasmă se găsește vulturul bicefal, simbolul cantacuzinilor.
Conacul Drăghici Cantacuzino, cunoscut si sub numele de „Micul Trianon”, este astăzi în ruine. Pot fi văzute doar zidurile exterioare, urme ale unor ziduri interioare şi urme ale bolţilor ce acopereau pivniţele. Conacul a fost proiectat ca un palat în stil eclectic francez, cu 365 de dormitoare, ce aveau să fie completate de o suită de grădini şi fântâni după modelul celor de la Versailles şi a început să fie construit în anul 1911, de către George Grigore Cantacuzino. Lucrările nu au fost terminate, deoarece Grigore Cantacuzino a murit în anul 1913. Zona a fost ocupată, în 1916, de armata germană care a folosit învelitoarea de alamă a palatului în confecţionarea de obuze. Ulterior, clădirea s-a deteriorat în timp, ajungând în stadiu de ruine, fiind folosită în filmarea unor cadre de război.
La Măgureni, puteţi descoperi Satul banului, complexul premiat, organizat cu multă pasiune şi în urma unei serioase munci de cercetare de Răzvan Dobre, care ne-a povestit „Am creat locul ăsta, care a primit şi Marele Premiu, Margareta de Aur de anul acesta, încercând să aduc în primplan cultura moşnenilor (n.r. ţărani liberi), dar şi locurile mele natale şi locurile de pe Valea Proviţei. Eu, la Satul banului am încercat să dezvolt o gospodărie moşnenească, cu toate elementele unei gospodării tradiţionale, după criteriile moşnenilor. Am făcut o casă, care se cheamă Casa mare, am făcut anexa gospodărească pentru animale şi fânarul, am creat un pătul, am creat „atelierul de tâmplărie a lui tataie”, aşa cum îl ştiam noi din copilărie.”
Mai trebuie menţionat că acest loc se laudă cu absenţa semnalului GSM şi cu lipsa televizoarelor, la care se adaugă slow-cooking autentic, reţetele reinventate aici necesitând şi până la trei zile de preparare, fiind, unele, gătite în faţa sobei şi nu direct la foc, precum, de exemplu, o ciorbă de fasole cu gutui, din reţetarul bunicilor. Cu speranţa că veţi da curs sugestiei noastre de călătorie, vă aşteptăm data viitoare cu o nouă destinaţie.
