Sinagoga din Deva

Situat în vestul României, orașul Deva, cu o istorie de peste 750 de ani, este o destinație turistică importantă.

Daniel Onea, 28.03.2023, 14:14

Situat în vestul României, orașul
Deva, cu o istorie de peste 750 de ani, este o destinație turistică importantă.
Turiștii care ajung aici sunt atrași de Cetatea Devei, de pe dealul vulcanic
din oraș, datată din anul 1269. Încărcat de istorie, obiectivul asigură o priveliște
deosebită asupra împrejurimilor.Însă există și multe alte obiective interesante
care merită vizitate. Astfel, azi ne oprim la Sinagoga din Deva. Casa de rugăciune,
de adunare și de învățătură a membrilor comunitățiievreiești a fost ridicată în
jurul anului 1897, potrivit inscripției păstrate pe una din treptele sale, iar
la începutul anilor 1900 a fost reclădită în forma sa actuală. Este declarată
monument istoric, iar ultimul rabin care a slujit aici și a avut în grijă
sinagoga a fost Alexandru Max, decedat în 2009, la vârsta de 80 de ani.
Sinagoga păstrează manuscrisele Torei, din care liderul comunitățiievreieștiținea
predicile.

Primele atestări
documentare ale existenței evreilor în Deva datează din jurul anilor 1800. Atunci,
mici comercianți, meșteșugari, au ajuns în zonă, formând comunități. Întreprinzători,
evreii au ajuns printre stâlpii societății: întemeietorul primei tipografii,
editorul primului ziar, fondatorul băncii de credit și cel al primei mori
sistematice din Deva au fost evrei. Liviu Lăcătușu, președintele Comunității
Evreilor din Deva, ne face o scurtă prezentare a comunității de aici. Sinagoga
a fost construită de familia Lörincz. Erau niște in industriași care au donat
spațiul și au ridicat sinagoga. După anul 1800, sunt primele atestări
documentare că ar fi apărut populațieevreiască în regiunea Hunedoara, cum se
spunea la vremea respectivă. La început, au fost câteva sute care au ajuns în
zonă. Apogeul populației evreiești în regiunea Hunedoara a fost în perioada
interbelică când se înregistrau aproape 5.000 de persoane. Numărul a început să
scadă când a început exodul către Țara Sfântă, după anii ’50, până după revoluția împotriva regimului comunist din România, în anii
1990.

Este o sinagogă simplă, spune Liviu Lăcătușu, însă dorința este aceea de a valorifica
spațiul prin evenimente culturale. Nu e asemeni celorlalte
sinagogi din Moldova. La noi, nu există nici picturi pe pereți. Este și a fost
o sinagogă mai simplă. Populația de aici nu era chiar așa de bogată ca să-și
permită să facă diferite picturi. În momentul în care s-a restaurat, fiind un
monument istoric, lucrările au respectat aspectul din perioada respectivă. Avem
două balcoane, însă ele nu sunt funcționale în momentul de față. Nu avem
autorizație de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență și nu le putem
folosi. De asemenea, nu se poate spune că aici se oficiază slujbe religioase, se
oficiază sărbătorile și, ocazional, câte un Oneg Șabat. (adunare a evreilor în
sinagogă pentru a-și exprima fericirea sărbătorii de Șabat). Ținem legătura cu
toate școlile și liceele din Deva. Am avut câteva expoziții de pictură, au fost
câteva concerte și, în perioada următoare, vrem să avem un parteneriat și cu Primăria
și cu Liceul de Artă pentru a exploata locul din plin. De fiecare dată când
sunt solicitați, în limita posibilității, majoritatea fiind persoane în vârstă,
facem eforturi ca să ne adunăm și să putem oficia sărbătorile. Sinagoga are
porțile deschise. Oricine dorește să viziteze este binevenit.

Ați ascultat un material realizat cu sprijinul
Departamentului pentru Relații Interetnice al Guvernului României, prin
programul Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media:
Diversitate și patrimoniu în județul Hunedoara.