Situația geoblocării în UE
Geoblocarea este o practică discriminatorie care îi împiedică pe clienții online dintr-un stat membru al Uniunii Europene să acceseze și să achiziționeze produse sau servicii de pe un site bazat într-un alt stat membru.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Daniel Onea, 20.09.2024, 09:32
Constatările unei anchetei întreprinse de Comisia Europeană în sectorul comerțului electronic arată că geoblocarea este încă destul de răspândită în Uniunea Europeană. Această situație este cauzată parțial de deciziile unilaterale ale întreprinderilor de a nu vinde în străinătate, dar și de barierele contractuale instituite de întreprinderi, care îi împiedică pe consumatori să cumpere online în alte state membre ale Uniunii Europene.
De-a lungul anilor, comerțul electronic a crescut constant. Pandemia de Covid 19 a declanșat o trecere către comerțul electronic, mai ales în statele membre în care acesta nu era așa de bine dezvoltat. De asemenea, multe întreprinderi, inclusiv IMM-uri, au trecut în lumea online. Totuși, consumatorii din Uniunea Europeană își doresc acces la servicii peste tot în piața internă, iar acest lucru nu se întâmplă mereu, spune Amaryllis Verhoeven, din cadrul Comisiei Europene, Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri.
„Dacă trecem la probleme specifice legate de geoblocare, consumatorii se confruntă cu tot mai puține practici interzise. Regulamentul a produs efecte. Vedem că sunt și practici interzise de regulament, dar care încă mai sunt întâlnite, mai ales când e vorba de plăți. Dacă vrei să plătești cu o carte de credit străină, s-ar putea în continuare să ai probleme.
Pe de altă parte, comercianții întâmpină în continuare probleme. Sunt împiedicați să aibă și mai multă activitate transfrontalieră din cauza problemelor legate de livrări. Nu sunt obligați să livreze transfrontalier. Consumatorii și-ar dori ca ei să livreze transfrontalier, dar comercianții ezită să facă acest lucru și asta ține foarte mult de o fragmentare care persistă pe piața internă. TVA-ul e diferit, iar cerințele de etichetare și de transport al coletelor sunt diferite și ele. Bineînțeles, noi analizăm toate aceste aspecte și ce se poate face în baza regulamentului, pentru a impulsiona și mai mult comerțul electronic transfrontalier.”
Problemele de aprovizionare la nivel teritorial nu sunt acoperite de regulamentul privind geoblocarea, acestea situându-se într-o așa-zisă zonă gri, continuă Amaryllis Verhoeven.
„Avem comercianți mai mici care ne cer să luăm măsuri. De aceea, am lansat un exercițiu de evaluare, de constatare a problemelor pentru a afla mai multe despre ce se întâmplă și am lansat și un dialog cu părțile interesate pentru a vedea care sunt problemele. Am mai constatat un lucru în legătură cu geoblocarea și iarăși intrăm într-o zonă gri, pentru că nu e foarte clar dacă regulamentul geoblocare se aplică sau nu. E vorba de practicile de împărțire a pieței. Sunt două scenarii. Sunt posibilități de a oferi servicii diferite pe site-urile pentru diferitele țări. Un produs e oferit pe site-ul din Belgia, dar nu pe cel din Italia. Dacă intervine regulamentul privind geoblocarea sau nu, depinde de o analiză de la caz la caz, dar am constatat astfel de tendințe. La fel și cu magazinele de aplicații. Dacă vii din alt stat membru, e în continuare greu în anumite cazuri să descarci anumite aplicații. Reamintesc, până la urmă, statele membre sunt cele care pun în aplicare regulamentul privind geoblocarea.”
Serviciile audio-vizuale nu țin de domeniul de aplicare a regulamentului geoblocării, dar sunt o problemă foarte spinoasă, dezbătută foarte mult încă de la adoptarea regulamentului. S-au analizat tendințele de pe piață și s-a constat că există cerere din partea consumatorilor pentru acces mai larg la conținut audio-vizual. Astfel, în curând, se va lansa și un eurobarometru în această privință.
