Sport Club RRI – Handbalistul Cornel Oţelea

În luna ianuarie a acestui an ne-a părăsit singurul handbalist român care a câştigat de trei ori titlul mondial.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Florin Orban, 27.02.2025, 10:15

Cornel Oţelea s-a stins la vârsta de 84 de ani, după o carieră impresionantă de jucător şi antrenor. Anunţul a venit de la gruparea la care şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă, şi anume Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti. La Steaua, Cornel Oţelea a fost sportiv, antrenor şi comandant.

S-a născut la 19 noiembrie 1940, în comuna sibiană Şeica Mare. La 18 ani evolua deja în echipa de handbal în 11 a clubului armatei, pe atunci numit CCA, Casa Centrală a Armatei. În 1961, gruparea şi-a schimbat numele în Steaua Bucureşti, iar tot cam pe-atunci, handbalul în 11 a lăsat locul celui în 7. Printre echipele care s-au impus de la bun început în noua disciplină a fost şi cea a României.

La Campionatul Mondial din 1961, găzduit de Germania de Vest, România, cu Oţelea in echipă, a câştigat primul loc. În finala desfăşurată la Dortmund, pe 12 martie, handbaliştii tricolori au trecut cu 9 la 8 de Cehoslovacia, după prelungiri.

După doar trei ani, mai exact pe 15 martie 1964, la Praga, România câştiga o nouă finală mondială, de data aceasta în faţa Suediei, cu 25 la 22. După un bronz mondial în 1967, când România a trecut în finala mică a Mondialului din Suedia de URSS, a urmat, în 1970, un nou aur. Competiţia s-a desfăşurat în Franţa, iar pe 8 martie, la Paris, România a învins cu 13 la 12, după prelungiri, echipa Republicii Democrate Germane. A fost ultimul titlu mondial câştigat de Cornel Oţelea ca jucător. În total, a îmbrăcat de 92 de ori tricoul primei reprezentative a României, pentru care a marcat 147 goluri. România a rămas în topuri şi a mai câştigat un campionat mondial, în 1974, când întrecerile s-au desfăşurat în Germania de Est, iar tricolorii au trecut cu 14-12 de echipa gazdă.

După retragerea de pe teren, Cornel Oţelea a avut o bogată carieră de antrenor. Prima sa mare performanţă ca tehnician a fost câştigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua, în 1977. Tot cu el la cârmă, Naţionala masculină a României a câştigat  ultima medalie la un campionat mondial, şi anume bronz la ediţia din 1990, desfăşurată în Cehoslovacia, după 27 la 21 în finala mică împotriva Iugoslaviei. Să mai notăm că în 1983-84 apoi între 1991 şi 1997 a fost comandantul Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti. În 1997, Ministerul Apărării de la Bucureşti i-a acordat gradul de general-maior, corespondentul actual al gradului de general de brigadă.