Satul Plopiş, judeţul Maramureş
Biserica de lemn din Plopiş este un monument istoric și de arhitectură inclus din anul 1999 în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, punând satul pe harta locurilor de vizitat din ţară.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Eugen Cojocariu și Ana-Maria Cononovici, 20.09.2025, 13:00
Plopiș este un sat în comuna Șișești din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară datează din 1583. Etimologia numelui localității duce cu gândul la un nume de loc însemnând „pădure de plopi”. Sat liniştit, tradiţional, satul a intrat în circuitul turistic datorită includerii din anul 1999 în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO a bisericii de lemn, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, biserică ridicată de familiile din sat, în secolul XVIII, început de secol XIX.
Am discutat despre istoria bisericii cu ghida Silvia Pop: “Biserica noastră e construită între anii 1798 şi s-a terminat cu pictură cu tot în 1811. Pictura fiind din 1811, pictor fiind Ştefan Zugravul. E un pictor local, care aici a fost în restaurare, pentru prima dată s-a restaurat şi pictura, doar s-a curăţat, nu s-a intervenit cu absolut nimic, ea fiind practic originală. De asemenea, e unică prin forma boltei, e unică în România. De obicei, toate bisericile au o singură cupolă. Asta are o altă formă, în trei, numindu-se trilobată forma asta de boltă. E construită din stejar, piatra, lemnul, tot materialul e din sat. Şi ce e foarte important e că bărbaţii satului au construit biserica, fără a veni în satul nostru un meşter anume, sau arhitect, sau inginer. Satul e foarte micuţ, având doar 49 de familii, fiecare familie a contribuit la construirea bisericii şi a lăsat câte o monedă sub masa din Altar. Când s-au făcut restaurări, s-au găsit cele 49 de monede şi o inscripţie cu numele preotului Damian, care a fost preot pe vremurile respective.”
Silvia Pop, ghida bisericii de lemn, din patrimoniul UNESCO, de la Plopiş, ne-a mai asigurat că: “E a doua ca înălţime din Europa, după biserica de la Şuteşti. Se zice că atât de mari au fost lemnele, că 6 perechi de boi au tras un lemn. Atât de buni au fost meşterii, că atunci când sunt furtuni, turnul are balans, nu stă rigid. Îmbinările aşa sunt făcute ca să permită balansul, ca el să nu se rupă. Are 47 de metri înălţime. Iconostasul e din 1811. Prima icoană, icoana de Hram, apoi Domnul Isus, Uşile Împărăteşti, Maica Domnului cu Pruncul Isus în braţe şi Sfântul Nicolae. Pictura pe boltă e direct pe lemn, cu pânză pusă la îmbinări, deci acum a mai căzut, dar a fost extraordinar la restaurare că am văzut bucăţile de pânză ţesută de femeile din sat. Practic fiecare a contribuit cu ce a putut şi toată comunitatea a fost implicată în construirea acestei biserici. Aici , pe catapeteazmă, sunt două pânze şi una în balcon. Sunt Domnul Isus cu cei 12 Apostoli, mai sus Domnul Isus răstignit, mai sus Apostolul Ioan şi profeţi ai Vechiului Testament.”
Cu multe scene din Apocalipsă şi din Vechiul Testament, biserica oglindeşte credinţa nestrămutată a oamenilor locului. Pictura e doar pe boltă, dar lemnele de mai jos par să fi fost pregătite pentru vopsit.
Biserica este şi acum folosită de comunitatea locală, fiind cunoscută popular şi drept “biserica cu 49 de monede sub masa Altarului”.
Biserica de lemn din Plopiş este una dintre cele opt biserici din județul Maramureș care au fost introduse în patrimoniul mondial al UNESCO în 1999: Biserica de lemn din Budești Josani, Biserica de lemn din Desești, Biserica de lemn din Bârsana, Biserica de lemn din Poienile Izei, Biserica de lemn din Ieud Deal, Biserica de lemn din Șurdești, Biserica de lemn din Plopiș şi Biserica de lemn din Rogoz.
