Sport Club RRI – Istoria participării României la Mondialele de fotbal (partea II)
Rezultatele obținute de Naționala de fotbal la edițiile Cupei Mondiale din 1970 și 1990.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Florin Orban, 09.10.2025, 11:10
V-am prezentat, în ediţia noastră de ieri, partea întâi a unui serial special dedicat fotbalului, mai exact participării românești la Cupa Mondială. Am vorbit despre edițiile din 1930, ’34 și ’38. Pentru următoarele cinci ediții ale Cupei, desfășurate după al Doilea Război Mondial, între 1950 şi 1966, tricolorii nu au reușit să se califice.
În 1970 însă, România câștigă grupa de calificare, din care mai faceau parte Grecia, Elveția și Portugalia, și ajunge la Cupa Mondială din Mexic. Antrenați, la acea vreme, de Angelo Niculescu, tricolorii sunt repartizați in cea mai grea grupă a turneului final, alături de Anglia, campioana mondială en titre, de Cehoslovacia și de echipa care avea să câștige întrecerea, anume Brazilia.
Primii adversari sunt englezii, care îi aveau în echipă, la acea vreme, printre alții, pe Bobby Moore și Bobby Charlton. Deși au o formație excelentă în ceea ce privește tehnica individuală, românii joacă prudent, defensiv, pentru a evita o înfrângere la scor. “Obiectivul” este atins: românii pierd doar cu 0-1, după o partidă pe care, cu puțin curaj, o puteau câștiga! Demonstrația valorii formației române este făcută în următoarea partidă, câștigată cu 2-1 în fața Cehoslovaciei. Eroul meciului: regretatul Florea Dumitrache, remarcat inclusiv de marele antrenor care a fost Helenio Herrera.
Vine apoi confruntarea cu Brazilia lui Pele, Jairzinho, Clodoaldo și Carlos Alberto. După un meci memorabil, românii pierd, dar marchează de două ori în poarta lui Felix, prin Florea Dumitrache și Emerich Dembrovschi. Scor final – 3-2 pentru brazilieni, care aveau să câștige apoi, mult mai clar, cu 4-1, finala întrecerii, cu Italia.
Au trecut 20 de ani până ce tricolorii au reuşit o nouă calificare. Pentru a ajunge la Mondialul din Italia, din 1990, românii au câştigat o grupă din care mai faceau parte Danemarca, Grecia şi Bulgaria. Danezii aveau o echipă mare, pe scheletul căreia s-a construit formaţia care avea să devină, în ’92, campioană a Europei. Şi românii aveau o echipă de top, din care făceau parte, alături de Gheorghe Hagi, mai mulţi componenţi ai formaţiei cu care Steaua Bucureşti cucerea, în ’86, Cupa Campionilor Europeni şi, în ’89, ajungea în finala aceleiaşi competiţii. La cârmă, Emerich Jenei.
În grupa din Italia, românii au fost repartizaţi alaturi de campioana lumii, Argentina, de campioana Africii, Camerun, şi de vicecampioana Europei, URSS. Primul meci, prima victorie: 2-0 cu URSS-ul, prin golurile marcate de Marius Lăcătuş. A urmat apoi un 1-2 cu Camerunul, rezultat care a mai trezit întrucâtva tricolorii din euforia data de victoria în faţa sovieticilor.
A fost apoi meciul cu Argentina lui Maradona, în care s-a jucat calificarea. A fost 1-1, iar Camerunul şi România au mers mai departe. In optimile de finală, românii au întâlnit Irlanda, antrenată de Jackie Charlton, o echipă serioasă şi tenace, care a reuşit să scape timp de 120 de minute fără gol. La loviturile de la 11 metri, irlandezii ne-au învins cu 5-4.
Despre următoarele două prezențe tricolore la turneul final al Cupei Mondiale, într-o emisiune viitoare.
