Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu din Câmpina
Astăzi vă propunem un popas muzeal, pentru a ne bucura de frumos: Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu din Câmpina.
Ana-Maria Cononovici, 11.10.2025, 13:52
Astăzi vă propunem un popas muzeal, pentru a ne bucura de frumos: Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu din Câmpina. Nicolae Grigorescu a trăit între anii 1838-1907, a început prin a face pictură religioasă, multe icoane şi picturi murale din mai multe biserici şi mânăstiri din România purtându-i semnătura şi a ajuns, spre sfârşitul vieţii, primul pictor român de circulaţie europeană.
Casa atelier în care se găseşte astăzi muzeul ce îi poartă numele a fost construită de artist, pe modelul caselor-atelier pe care le-a văzut la pictorii francezi. Aici găsim o frumoasă colecţie de lucrări realizate de către Grigorescu pe tot parcursul vieţii. Prima încăpere deschisă spre vizitare este chiar atelierul artistului, care este şi cea mai mare încăpere din casă şi unde se găseşte cea mai mare parte a colecţiei muzeale.
Dr. Vlad Dumitriu, muzeograf, ne-a prezentat lucrârile de aici şi povestea din spatele unora dintre ele: “Se remarcă câteva lucrări foarte cunoscute, cum ar fi Ţăranca ce toarce în interior, este şi « Bisoceanca », « Ciobănaşul cu turma de oi », « Pescăriţa » cu basma albă şi, bineînţeles, „Carul cu boi”. Există şi obiecte de mobilier care au aparţinut acestuia şi şevaletul şi o măsuţă cu instrumente de lucru, unde putem vedea paleta sa, care este cea mai mare paletă a unui pictor român, dar şi pensule, culori şi alte instrumente pe care le folosea pentru lucru. Artistul a avut în viaţa sa un personaj inedit, şi anume animalul său de companie, un bou alb pe nume Ghiocel, care i-a fost foarte drag şi pe care îl avea şi drept model, pentru numeroasele “Care cu boi”, peste 300 pictate, mai ales spre sfârşitul vieţii. Artistului i-a fost atât de drag subiectul “Carul cu boi”, încât spre sfârşitul vieţii şi-a mianifestat dorinţa ca atunci când va muri să fie dus în drumul spre cimitir într-un car tras de boi, bineînţeles, această dorinţă i-a fost îndeplinită şi printre boii care l-au condus pe ultimul drum a fost şi Ghiocel, prietenul său apropiat.”
Tot la parter se vizitează şi sufrageria, incomparabil mai mică, în care se remarcă două naturi moarte, precum şi o tapiserie pe care artistul a întregit-o din două jumătăţi, achiziţionate la momente diferite. Apoi, înainte de a urca la etaj, ne putem bucura de un colţ oriental, aşa cum se practica în casele burghezilor din epocă.
Dr. Vlad Dumitriu, muzeograf, a detaliat: “Acesta găzduieşte o panoplie cu flinte, sunt şi obiecte decorate cu intarsii, o casetă de valori şi o măsuţă în stil maur, sunt şi papuci pentru baia turcească, pentru Hamam, gahunia se numesc aceştia, este şi un fragment de narghilea şi un caftan. Înainte aveam un tablou de mari dimensiuni, în hol, în care apăreau aceste obiecte, în acest moment lucrarea nu se mai găseşte în colecţia noastră, ci la Muzeul Naţional de Artă. La etaj putem să ne bucurăm de lucrări de grafică. Artistul mărturisea, la un moment dat, că îi place mult mai mult să deseneze, decât să picteze, pentru că desenul îi permite să se exprime instantaneu, pe când atunci când pictezi, uneori ajungi să migăleşti la ceea ce pictezi. Sunt la etaj şi patru vase de mari dimensiuni realizate de fiul său, care a fost meşter popular ceramist, dar care s-a ocupat şi de construirea de sobe, pentru cei din zonă. La etaj mai avem şi o sală de expoziţii temporare, în care aproape lunar schimbăm expoziţia, ajutând astfel la promovarea artiştilor contemporani.”
Muzeul poate fi vizitat în fiecare zi a săptămânii, mai puţin lunea.
