Sărăcia în Uniunea Europeană

România are a patra cea mai mare rată a sărăciei subiective din Uniunea Europeană, însă cifrele sunt în scădere. Dobrogea, Oltenia și Moldova continuă să fie regiunile cu cele mai mari rate ale populației aflate în risc de sărăcie și excluziune socială.

Lică Manolache, 25.10.2025, 13:15

17,4% din populația Uniunii Europene se consideră în mod subiectiv săracă în 2024, potrivit datelor publicate marți de Eurostat. În rândul statelor membre, Grecia a avut de departe cea mai ridicată rată a sărăciei cu peste două treimi din populație (66,8%), urmată de Bulgaria (37,4%), Slovacia (28,7%). România a avut a patra cea mai mare rată cu aproape un sfert din populație care consideră că trăiește în sărăcie.

Însă, țara noastră înregistrează cifre în scădere ale sărăciei subiective în ultimii 5 ani. În 2020, rata României a crescut la crescut la 35,8%, dar a coborât la 29% în anul următor, iar diferența între 2024 și 2023 (27,7%) este de aproape 4 puncte procentuale.

Anul trecut, cele mai reduse rate ale sărăciei subiective au fost înregistrate în Ţările de Jos şi Germania (ambele cu 7,3%) şi Luxemburg (8,5%).

Pe categorii de vârstă, rata sărăciei subiective a înregistrat cel mai mare procent în rândul persoanelor cu vârste mai mici de 18 ani (20,6%). 18–64 de ani, 17,3% dintre europenii cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani se considerau în mod subiectiv sărace, iar în rândul celor cu vârsta de cel puțin 65 de ani, rata a fost de 14,9%.

Între anii 2023 și 2024, toate categoriile de vârstă au înregistrat o scădere a proporției persoanelor care se consideră sărace. Cea mai mare reducere s-a observat în rândul persoanelor cu vârste între 18 și 64 de ani (-1,8%). În celelalte două grupe de vârstă (sub 18 ani, respectiv peste 65 de ani), rata a scăzut cu 1,6%.

Rata sărăciei subiective în statele UE (2024) / Inforafic: Eurostat

Eurostat a mai publicat în urmă cu o săptămână datele privind persoanele care se aflau în risc de sărăcie și excluziune socială în 2024 în cele 243 de regiuni NUTS 2 (regiuni clasificate la nivelul 2 în nomenclaturii unităților teritoriale pentru statistică) ale UE.

Astfel, 93 dintre aceste regiuni au înregistrat rate ale riscului de sărăcie sau excluziune socială mai mari decât media blocului comunitar (21%), 4 regiuni au avut o rată identică, iar 146 au avut rate sub media UE.

În 5 regiuni, ratele au fost de peste două ori mai mari decât media, iar cel mai ridicat procent s-a înregistrat în Guyana Franceză (59,5%), teritoriu francez aflat în America de Sud. Rate mari s-au mai înregistrat în regiunile italiene Calabria (48,8%) și Campania (43,5%), dar și în orașele autonome spaniole Melilla (44,5%) și Ceuta (42,2%).

În alte  25 de regiuni NUTS 2, cel puțin o treime 33% din populație era expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială. Aceste regiuni erau concentrate în Grecia (5 regiuni), Bulgaria, Spania, Italia (câte 4 regiuni), precum și în România și regiunile ultraperiferice ale Franței (câte 3 regiuni). Acest grup includea și 2 regiuni predominant urbane din vestul UE – regiunea capitalei Belgiei (Région de Bruxelles-Capitale / Brussels Hoofdstedelijk Gewest) și Bremen din Germania.

În România, cea mai mare rată a popopulației aflată în risc de sărăcie s-a înregistrat în regiunea Sud-Est (39,7%), urmată de regiunea Sud-Vest (35,1%) și de regiunea Nord-Est (33,8%). În schimb, regiunea București-Ilfov a avut o rată de numai 12%, superioară unor capitale mult mai înstărite de pe continent. Spre exemplu, regiunea Ile-de-France care cuprinde și Parisul a avut o rată de 19,9%, în timp ce regiunea Berlin a înregistrat un procent de 21,5%.

În rândul celor 27 de state membre, Cehia a avut cele mai bune cifre cu o rată a sărăciei de sub 12% în 6 din cele 8 regiuni ale țării.

Rate ale populației aflate în risc de sărăcie și excluziune socială (2024) / Inforafic: Eurostat