Cum ar fi trebuit să arate descentralizarea
Legea descentralizării a fost declarată necontituţională. CCR a explicat că reglementările privind transferul unor competenţe de la nivelul administraţiei centrale la administraţia locală în mai multe domenii sunt confuze şi nu sunt previzibile.
Leyla Cheamil, 14.02.2014, 12:38
Prevederi neclare, probleme serioase de tehnică legislativă şi reglementări contradictorii. Acestea sunt câteva dintre argumentele pentru care Curtea Constituţională a României a declarat Legea descentralizării ca fiind neconstituţională.
Proiectul de lege privind descentralizarea, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament în noiembrie 2013, era considerat un pas premergator regionalizarii administrative.
De altfel, regionalizarea a fost anunţată ca fiind unul dintre cele mai ample proiecte din perioada postcomunistă a României. Mai multe domenii-cheie sunt vizate de descentralizare. Printre acestea se regăsesc agricultura, învăţământul, cultura, sănătatea, turismul şi domeniul tineretului şi sportului. În acelaşi timp, poliţia, agenţia de prestaţii sociale, cinematografele şi porturile ar fi rămas în structurile centrale.
Vicepremierul social-democrat Liviu Dragnea preciza, anul trecut, că, potrivit proiectului, instituţiile aflate în directa administrare sau finanţare a puterii centrale vor trece către consiliile judeţene sau locale, iar angajaţii îşi vor păstra neafectat nivelul de salarizare.
Nemulţumită de proiectul Legii descentralizării, opoziţia democrat-liberală a sesizat Curtea Constituţională, susţinând că acesta încalcă articolul care consacră unitatea statului român şi că legea ar permite transferul de proprietate între unităţile administrativ-teritoriale fără hotărâre de Guvern.
In acelaşi timp, PDL a reclamat faptul că procedura angajării răspunderii de către Guvern pentru Legea descentralizării este neconstituţională.
În motivarea judecatorilor Curtii care au declarat neconstitutionala Legea, se arată că există prea multe neclarităţi, sunt stabilite termene prea scurte şi, în plus, nu există studii de impact. De asemenea, argumentează Curtea, nu este reglementat foarte clar modul în care se face finanţarea instituţiilor descentralizate. La capitolul Agricultură şi dezvoltare rurală, CCR susţine că sunt ambigue măsurile de descentralizare operate în domeniul dezvoltării rurale. Ca urmare a reorganizării direcţiilor pentru agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, descentralizarea vizează numai aceste direcţii, nu şi componenta lor iniţială de dezvoltare rurală, care, în prezent, este o structură în cadrul Ministerului Agriculturii. In ceea ce priveşte turismul, sunt neclarităţi în privinţa instituţiilor care trebuie să autorizeze funcţionarea pensiunilor, respectiv a structurilor de primire turistică şi a unităţilor de alimentaţie publică situate în unităţile administrativ-teritoriale şi în staţiuni turistice.
