Despre anticorupţie, la Strasbourg
Despre lupta anticorupţie din România s-a spus că începe să eclipseze celebra operaţiune 'Mâini curate' prin care, la începutul anilor 90, procurorii italieni au curăţat putregaiul clasei politice de la Roma.
Bogdan Matei, 21.03.2017, 11:59
De multă vreme calificată drept cea mai puternică femeie din România şi relevată de sondajele de opinie drept favorita electoratului de dreapta în cazul unei ipotetice candidaturi la preşedinţie, şefa DNA, Laura Codruţa Kövesi, beneficiază, deja, şi de o flatantă reputaţie externă. Recent, la invitaţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de la Sofia, ea a fost în Bulgaria vecină, pentru a împărtăşi experienţa românească într-un domeniu foarte sensibil pentru ambele state. În România, 90% din dosarele de corupţie se încheie cu condamnări, în Bulgaria acest procent este de 30 de ori mai mic – nota corepondentul Radio România la Sofia, ca probă că strategia de la Bucureşti poate fi relevantă pentru vecini.
Luni, d-na Kövesi a fost invitată şi la Strasbourg, la o conferinţă a organismului anticorupţie al Consiliului Europei – GRECO. Tema generală a dezbaterilor a fost prevenirea corupţiei în funcţii guvernamentale de top şi în agenţiile care aplică legea, după ce, la runda precedentă, a fost monitorizată corupţia în rândul parlamentarilor, judecătorilor şi procurorilor. Conflictele de interese, politicile de recrutare din sfera publică în sfera privată a unor foşti membri ai ramurilor executive şi legislative, declaraţiile de avere şi mecanismele de tragere la răspundere au fost printre subiectele abordate în cadrul conferinţei de la Strasbourg.
România are nevoie de revizuirea legislaţiei privind imunitatea şi de creşterea transparenţei în achiziţiile publice, pentru a putea lupta mai eficient împotriva corupţiei la nivel guvernamental – a spus, acolo, d-na Kövesi. Ea a explicat că imunitatea miniştrilor trebuie limitată la durata mandatului lor, pentru ca anchetarea celor bănuiţi de corupţie să poată continua.
În discursul său, postat pe site-ul GRECO şi preluat de agenţiile de presă, procurorul şef al DNA a dat exemplul unui ministru bănuit că a primit circa 45 de mii de euro pentru a facilita acordarea de contracte anumitor firme, iar ancheta a fost închisă pentru că Parlamentul nu a aprobat solicitarea de ridicare a imunităţii acestuia.
A fost unul dintre eşecurile DNA într-o campanie anticorupţie altminteri jalonată, numai în anul 2016, de trimiterea în judecată a peste o mie de inculpaţi de nivel înalt şi mediu. Printre aceştia se numără trei miniştri, şase senatori, 11 deputaţi, 47 de primari, 16 magistraţi şi 21 de companii naţionale. Nu întotdeauna, însă, bilanţurile au fost la fel de spectaculoase. Acum un deceniu, în 2006, chiar înainte de admiterea ţării în Uniunea Europeană, în tribunalele româneşti au fost introduse doar 360 de acte de acuzare pentru corupţia la nivel înalt.
Patru ani mai târziu, numărul celor acuzaţi depăşea 900, ca să ajungă 2016 la 1273. Rezultatele DNA au avut la bază, spun experţii GRECO, independenţa reală a justiţiei, specializarea procurorilor, o lege funcţională şi consensul unei clase politice care, cel puţin declarativ, îşi afirmă susţinerea pentru lupta anticorupţie, deşi tocmai politicienii sunt protagoniştii celor mai răsunătoare dosare.
