Finalul previzibil al crizei politice
În România, Uniunea Social Liberală, alianţa care a câştigat autoritar alegerile legislative din 2012, a încetat să mai existe, din cauza divorţului oficial dintre social-democraţi şi liberali.
Ştefan Stoica, 26.02.2014, 11:48
Uniunea Social Liberală a agonizat destul, a considerat PNL, numărul doi în ceea ce se dorea, la creare, cea mai puternică alianţă politică din istoria postcomunistă a României.
După mai bine de 2 săptămâni de tensiuni şi certuri publice provocate, în principal, de viziunile total diferite asupra restructurării cabinetului, liberalii au decis să se despartă de PSD şi să se retragă din toate posturile ministeriale şi din toate agenţiile guvernamentale unde numiseră demnitari.
La sfârşitul unei reuniuni agitate a conducerii PNL, preşedintele partidului, Crin Antonescu, a explicat că dizolvarea USL a venit firesc, deoarece aceasta îşi pierduse raţiunea de a exista. Crin Antonescu: Mi s-a părut cinstit să nu prelungim un festival de ipocrizie ci să avem noi curajul să constatăm ceea ce este categoric adevărat din perspectiva noastră şi anume că USL nu mai există pentru că nu mai avea sens să existe, pentru că nu mai urmăream cu toţii obiectivele angajate”.
PSD s-a pregătit pentru scenariul divorţului, deşi anterior oficializării, liderul său, premierul Victor Ponta, mai lansase un apel la împăcare către PNL. Social-democraţii au dezvăluit că au început, deja, discuţiile cu UDMR pentru formarea unei noi majorităţi. Pe 4 martie – spun ei – Victor Ponta va anunţa un nou cabinet, din care vor face parte, probabil, PSD, aliaţii săi mai mici PC şi UNPR, şi UDMR.
Analiştii anticipaseră evenimentele care se petrec acum pe scena politică. Ei spun că motivul real al destrămării USL nu este refuzul lui Victor Ponta de a-l accepta pe primarul liberal al Sibiului, Klaus Johannis, ca vicepremier şi ministru de Interne. Crin Antonescu ar fi luat decizia ieşirii din guvern şi despărţirii de PSD din momentul în care a înţeles că acesta nu va respecta înţelegerea de a-l susţine la prezidenţialele din toamnă şi va nominaliza un candidat propriu pentru funcţia supremă, poate chiar pe însuşi Victor Ponta.
Pe de altă parte, Uniunea Social Liberală a fost din naştere un proiect discutabil, promovat de doi lideri despărţiti de doctrine şi uniţi doar de adversitatea faţă de Traian Băsescu. Eşecul USL dovedeşte că un astfel de parteneriat, clădit aproape exclusiv pe rivalitatea comună faţă de o terţă tabără, are şanse mici să dureze. USL a sucombat fără ca vreunul din marile sale obiective – demiterea preşedintelui, revizuirea Constituţiei, descentralizarea şi reorganizarea administrativ-teritorială – să fi fost atins.
În trei ani, USL a reuşit un singur lucru notabil, să ajungă la putere cu o majoritate de 70%, pentru a se prăbuşi, acum, sub propria greutate.
