Între Europa şi Rusia
România, care dezavuează categoric acţiunile de subminare a integrităţii şi suveranităţii Ucrainei vecine, a devenit ţintă colaterală a retoricii belicoase în care se exersează un personaj inclasabil de la Moscova.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Bogdan Matei, 12.05.2014, 13:00
Fâşie cu fâşie, regiune cu regiune, dezmembrarea Ucrainei continuă. După scenariul brevetat, în martie, în peninsula Crimeea, din sud, secesioniştii din estul rusofon şi rusofil au organizat, duminică, aşa-zise referendumuri la care, previzibil, majoritatea s-a pronunţat pentru despărţirea de Kiev.
Liderii rebeliunii pro-ruse au anunţat că rezultatele pretinsei consultări populare impun crearea unor instituţii şi forţe armate proprii, precum şi obstrucţionarea alegerilor de pe 25 mai pentru preşedinţia Ucrainei. Unii dintre ei au avut şi francheţea să recunoască ceea ce toată lumea intuia: următoarea mutare va fi unirea cu Rusia.
Asemenea aliaţilor săi din NATO şi partenerilor din Uniunea Europeană, România a dezavuat parodiile electorale din regiunile Doneţk şi Lugansk, pe care ministerul de Externe de la Bucureşti le numeşte, limpede, părţi integrante ale Ucrainei suverane şi independente. Ministerul îşi reiterează poziţia de principiu privind ilegalitatea şi natura ilegitimă a acestor aşa-zise referendumuri, care sunt contrare Constituţiei Ucrainei şi încalcă principiile fundamentale ale dreptului internaţional.
Rezultatele nu pot fi considerate relevante şi nici nu pot produce efecte juridice – mai precizează diplomaţia de la Bucureşti, reafirmând că “România este profund preocupată de faptul că astfel de tendinţe secesioniste conduc la instabilitate în regiune, conturând un arc de conflicte prelungite în zona Mării Negre”.
Simultan cu acţiunile din Ucraina, Moscova pare să fi deschis un nou front, din fericire doar în registru retoric. Personaj deja celebru pentru virulenţa grosieră a declaraţiilor sale anti-occidentale, încă de pe vremea când era ambasadorul Rusiei la NATO, vicepremierul Dmitri Rogozin ameninţă, pe Twitter, că va survola România la bordul unui bombardier. Irascibilul personaj s-a înfuriat că, în drum spre regiunea separatistă pro-rusă Transnistria, din estul Republicii Moldova (majoritar românofonă), nu a fost lăsat să tranziteze spaţiul aerian românesc.
Cu moderaţie diplomatică, ministerul român de Externe aminteşte că, printr-o decizie a Bruxellesului, Rogozin e indezirabil în spaţiul UE. Ministerul califică declaraţia lui drept foarte gravă şi cere Moscovei să precizeze public dacă aceasta reprezintă poziţia oficială a guvernului Federaţiei Ruse faţă de România, ca stat membru al UE şi NATO. Mai contondent, preşedintele Traian Băsescu se întreabă câtă vodcă o fi consumat, înainte de a se defula pe Twitter, vicepremierul rus, căruia îi diagnostichează un mod de gândire stalinist.
Pentru analişti, dincolo de umorile personale ale lui Rogozin, genul acesta de retorică, ce aminteşte de comunicatele emise de regimul comunist nord-coreean, trădează ceva mult mai grav: nervozitatea unei administraţii care, prin acţiunile sale, începe să transforme Rusia într-un stat paria.
