Pedepse în procesul transferurilor în fotbal
Epilog, îndelung aşteptat, într-un proces care dura de şase ani: opt dintre cele mai influente personaje din fotbalul românesc au fost condamnate, marţi, la închisoare, pentru înşelăciune, spălare de bani şi evaziune fiscală.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Bogdan Matei, 05.03.2014, 11:52
De multă vreme n-a existat în fotbalul românesc un lot cu nume atât de celebre ca lotul celor opt persoane condamnate, marţi, definitiv, de Curtea de Apel Bucureşti, la pedepse cuprinse între trei şi şase ani de detenţie.
Lista include numele, pe vremuri adulate, respectate, detestate sau temute, ale unor personaje-cheie în sportul cel mai popular din România. Lista superlativelor e deschisă de fraţii Ioan şi Victor Becali, cei mai de succes impresari autohtoni, care, de două decenii, intermediază transferurile în străinătate ale celor mai valoroşi jucători români.
Pe Mihai Stoica sentinţa pentru fapte comise pe când era preşedinte la Oţelul din Galaţi l-a prins în fotoliul de manager general al celui mai prestigios brand sportiv din ţară, Steaua Bucureşti.
George Copos, la Rapid, Cristian Borcea şi Gheorghe Neţoiu, la Dinamo, au fost nu doar acţionari, ci şi şefi omnipotenţi în perioada în care cele două cluburi bucureştene câştigau titluri de campioană naţională şi participau cu oarecare succces la cupele europene.
În curând octogenar, Jean Pădureanu a condus zeci de ani Gloria din Bistriţa, un club mai degrabă mediocru, dar celebru pentru implicarea în aşa-numitele meciuri strategice, cu rezultate stabilite nu pe teren, ci în culise. Î
n sfârşit, singurul dintre condamnaţi care pare a suscita compasiune şi regrete printre suporteri e fostul mare fotbalist Gheorghe Popescu, colaborator efemer şi, acum, complice al fraţilor Becali. Cu 115 selecţii în echipa naţională, atât de iubită în anii 90, cu numeroase trofee câştigate cu echipele de club – PSV Eindhoven, FC Barcelona şi Galatasaray Istanbul –, Popescu era, până marţi, cotat drept favoritul detaşat al alegerilor pentru funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal.
Cu biografii, abilităţi şi palmarese atât de diferite, toţi cei opt au avut, pe lângă fotbal, şi alte hobbyuri comune: înşelăciunea, spălarea de bani şi evaziunea fiscală. Aceasta e încadrarea juridică a tranzacţiilor ilegale la transferurile a 12 fotbalişti către cluburi din străinătate, care au produs un prejudiciu de aproape 1,5 milioane de dolari în dauna statului şi de peste 10 milioane de dolari în dauna a patru cluburi de fotbal.
Şmecheria, defel subtilă, e veche de când lumea: suma reală de transfer era, de fiecare dată, mai mare decât cea declarată public, virată clubului şi impozitată de fisc. Diferenţa intra în buzunarele aşa-numiţilor oameni de fotbal – impresari, acţionari, preşedinţi – care intermediau transferurile.
Palmaresul infracţional al membrilor acestui lot select e – spun, deopotrivă, presa şi fanii – una dintre cauzele mediocrităţii parcă fără leac în care se zbate, de mai bine de un deceniu, întregul fotbal românesc.
