România la Jocurile Olimpice: Atleta Maricica Puică

De-a lungul anilor, România s-a făcut cunoscută în lumea atletismului mai cu seamă datorită alergătoarelor de fond şi semifond.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Florin Orban, 01.09.2020, 10:30

Şirul
lung al marilor nume a început în anii
’50 ai secolului trecut, cu Edith Treybal, care a reuşit un record mondial pe
distanţa de o milă. A fost continuat in anii ’70, de Natalia Andrei, cu
recorduri ale lumii pe o milă şi pe 2000 de metri. Abia în 1984 însă,
alergătoarele române au reuşit victorii olimpice. Pe pistele de la Los Angeles,
Maricica Puică, la 3000 de metri, şi Doina Melinte, la 800, reuşeau să intre în
lumea selectă a campioanelor celor 5 cercuri.

Vom vorbi astăzi despre Maricica Puică. S-a născut la Iaşi,
la 29 iunie 1950. A activat la Clubul Olimpia Bucureşti. Specialiştii au
calculat că, la antrenamente şi în concursuri ar fi alergat, în total, peste 90
de mii de kilometri, deci mai mult decât dublul înconjurului Pământului. În mai
bine de 20 de ani de carieră sportivă, a adunat, în întrecerile de top, 25 de
medalii de aur, 21 de argint şi una de bronz.

La 17 ani obţinea prima sa mare performanţă, devenind
campioană balcanică la cros, la Istanbul. În 1978 era campioană mondială de
cros cu echipa României, din care mai făceau parte Natalia Andrei, Georgeta
Gazibara, Antoaneta Iacob şi Fiţa Lovin. Tot la cros, în ’82 şi ’84, a reuşit
să cucerească titlul mondial la individual. A realizat, în întreaga carieră, pe
diverse distanţe, 6 recorduri mondiale, două europene, şi 15 balcanice.

În 1984, după ce devenise, în martie, în New Jersey,
campioană mondială de cros, se întorcea,
în vară, de la Olimpiada de la Los
Angeles, cu 2 medalii: una de aur, la 3000 de metri, şi una de bronz, la 1500.
La aceeaşi ediţie a Jocurilor realiza două recorduri olimpice pe distanţa de
3000 de metri. Mai mult, era singura alergătoare având la activ, în acelaşi an,
un titlu mondial şi unul olimpic. Ultima sa mare performanţă a fost medalia de
aur cucerită la Europenele de la Haga, în 1989, la 3000 de metri, la vârsta de
39 de ani.

După retragerea din cariera sportivă, Maricica Puică s-a
aflat printre primii oameni de sport care au înţeles cât de importantă este
susţinerea juniorilor şi copiilor. A contribuit, de fiecare dată când a avut
ocazia, cu premii sau cu echipamente sportive, la ajutorarea tinerilor ce se
dovedeau promiţători în plan sportiv. In 1997 a fost numită, de oficialităţile
române, Ambasadoare Naţională pentru Sport, Toleranţă şi Spirit Sportiv pe
lângă Consiliul Europei. A fost decorată, în 2000 cu Ordinul Naţional SERVICIUL
CREDINCIOS în grad de cavaler.