România la Jocurile Olimpice: Călăreţul Henri Rang
Calul a avut dintotdeauna un rol important în civilizaţia rurală de pe meleagurile româneşti. De aceea, printre sporturile tradiţionale se află şi alergările cu cai.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Florin Orban, 13.05.2024, 10:48
Calul a avut dintotdeauna un rol important în civilizaţia rurală de pe meleagurile româneşti. De aceea, printre sporturile tradiţionale se află şi alergările cu cai. În satele din România, tinerii se întrec şi astăzi fie călări, în galop, fie cu căruţele.
Poate şi de aceea, nu trebuie să ne mire faptul ca prima medalie olimpică românească la o disciplină individuală a fost obţinută într-o probă de călărie. Este impropriu spus că este vorba de o performanţă individuală. Meritul succesului se reflectă întotdeauna atât asupra călăreţului cât şi asupra calului, fiind greu de spus, la aceste discipline, cât cântăreşte, în realizarea unei performanţe, talentul animalului în raport cu măiestria celui ce-l conduce.
Cuplul medaliat a fost format din locotenentul de cavalerie Henri Rang şi de calul Delfis. La Berlin, în 1936, cei doi s-au clasat pe locul 2 în concursul de obstacole.
Rang şi Delfis făcuseră un concurs excelent. Ajunseseră însă la baraj pentru medalia de aur cu locotenentul german Kurt Hasse, călare pe Tora. De aici, poveştile diferă în funcţie de sursă. Dacă este sa credem Gazeta Sporturilor de la acea vreme, la baraj, prima iese în arenă Tora. La ultimul obstacol ratează însă şi încheie parcursul cu o penalizare. Vine rândul armăsarului român, care porneşte elegant. Trece întins de primele obstacole, iar publicul german amuţeşte. Perspectiva medaliei de aur se îndeparta. La obstacolul cel mai greu, ultimul, cel la care ratase şi Tora, Delfis atinge însă uşor bara de sus şi ratează şi el. Publicul german explodează, iar bucuria gazdelor e totală când crainicul anunţă succesul locotentului Hasse pentru timpul mai scurt în care a parcurs traseul.
Se ştiu puţine lucruri despre locotenentul Henri Rang. S-a născut în 1902. A făcut parte dintr-o generaţie de aur a echitaţiei române, din care cel mai cunoscut nume a rămas cel al lui Felix Ţopescu. S-a ocupat de sportul de performanţă, participând din plin la turnee internaţionale de vârf, până la debutul celui de-al doilea război mondial. A încetat din viaţă prematur, în 1946, la doar 44 de ani.
