Sport Club RRI – Cum ne ajută naturalizarea sportivilor străini?
În ultimii cinci ani, în România au fost naturalizaţi 55 de sportivi de performanţă.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Florin Orban, 11.03.2026, 10:31
Bonaparte e cu românii. Fraza sună a slogan de secolul al XIX-lea, dar e de actualitate. Damian Bonaparte este component al echipei naţionale de rugby a României, pentru care a înscris un eseu în confruntarea cu Georgia, de pe 8 martie. S-a născut în Africa de Sud şi joacă în România de câţiva ani. S-a remarcat la Dinamo Bucureşti, după care a trecut la Steaua, iar antrenorul David Gérard l-a selecţionat în echipa naţională. Din lotul României mai fac parte şi alţi străini. În anumite condiţii, la rugby poţi juca în echipa naţională a unei ţări chiar dacă nu ai cetăţenia acelei ţări. Forurile internaţionale au lăsat această portiţă pentru a ridica nivelul de joc al reprezentativelor din afara topului mondial.
În celelalte discipline, mai ales în cele cu o lungă tradiţie olimpică, prezenţa în echipa naţională a unei alte ţări decât cea de origine este supusă unor reguli mai stricte. Patinatoarea de origine germană Julia Sauter, deşi concurează de ani de zile pentru România la campionatele mondiale şi la cele europene, nu a putut fi prezentă la recentele Jocuri de la Milano – Cortina decât după dobândirea cu acte în regulă a cetăţeniei române.
O altă Iulia care evoluează cu succes pentru România este handbalista născută în Ucraina pe nume Iulia Dumanska.
În ultimii cinci ani au fost naturalizaţi 55 de sportivi. Potrivit preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Sport, Bogdan Matei, acest număr este prea mare. Oficialul a declarat Agenţiei Agerpres:
„Această naturalizare vine ca propunere din partea federaţiilor sportive naţionale şi, sigur, cu un argument bine fundamentat în spate, şi anume, acela că sportivul respectiv poate aduce un plus de valoare echipei naţionale şi nimic mai mult. (…)
Din punctul meu de vedere, nu reprezintă o soluţie pe termen lung această chestiune legată de naturalizarea sportivilor, dar ea poate aduce un plus punctual pentru anumite loturi naţionale.”
Constantin Din, preşedintele Federaţiei Române de Handbal, aduce o nuanţă: „Trebuie, într-adevăr, să fim foarte atenţi, şi să apelăm la naturalizări doar dacă există un plus evident şi sportiv, şi uman. Pentru că tinerii sportivi au nevoie de modele. Dacă noi reuşim să găsim printre jucători din străinătate unii care să îndeplinească aceste criterii, atunci cred că putem să apelăm cu încredere la acest proces”, a declarat Din pentru Agerpres.
Nuanţa evocată de şeful handbalului românesc face toată diferenţa. Unul dintre rolurile sportului, poate cel mai important, este să ajute la creşterea unor noi generaţii solide, sănătoase şi performante, iar România nu stă deloc bine la acest capitol. Dacă însă jocul rugbiştilor străini va face ca puştii să se întoarcă spre balonul oval, dacă piruetele Juliei Sauter vor readuce copiii pe gheaţă şi dacă paradele Dumanskăi vor reaprinde interesul tinerilor pentru handbal, pariul naturalizărilor ar putea fi câştigător.
