Sport Club RRI – In memoriam Emerich Jenei
A plecat dintre noi arhitectul celei mai mari performanțe din istoria fotbalului românesc.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Florin Orban, 12.11.2025, 11:11
Săptămâna trecută ne-a părăsit unul dintre cei mai mari oameni de fotbal ai României – Emerich Jenei. A fost antrenorul echipei care a realizat cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc. Cu el la cârmă, Steaua București a câștigat, în 1986, Cupa Campionilor Europeni. Emerich Jenei s-a stins, după o lungă suferință, la Oradea, unde a fost înmormântat sâmbătă, cu onoruri militare.
Emerich Alexandru Jenei s-a născut în comuna arădeană Agrișu Mic (vest), pe 22 martie 1937, sub numele Jenei Imre Sándor. A debutat în fotbal la echipa arădeană „7 Noiembrie”, după care, în 1950, a trecut la juniorii principalei echipe din Vestul României, Flamura Roșie Arad, patronată de fabrica textilă din oraș, unde a rămas cinci ani. A plecat apoi la Progresul București, s-a întors la Arad, după care s-a transferat, în 1957, la echipa la care a făcut carieră: CCA București, devenită ulterior Steaua. Postul pe care s-a consacrat a fost cel de mijlocaș defensiv. A rămas la formația militară până în 1969, după care, profitând de o oarecare relaxare a politicii regimului de la București, s-a putut transfera în străinătate, și anume în Turcia, la Kayserispor. A fost selecționat de 6 ori în echipa națională a României. A făcut parte din reprezentativa care a ocupat locul 5 la Jocurile Olimpice de la Tokyo.
Ca antrenor, și-a început cariera în 1972, ca secund la Steaua București. Trei ani mai târziu a devenit antrenor principal, poziție pe care a rămas cinci ani. A trecut apoi pe la FC Bihor și CS Târgoviște, după care, în 1983, s-a întors la Steaua. Cu echipa bucureșteană a câștigat, în 1986, Cupa Campionilor Europeni, după care a fost numit la echipa națională a României. Cu tricolorii a reușit calificarea la Cupa Mondiala găzduită de Italia în 1990, după o absență de 20 de ani de la turneele finale ale campionatului lumii. A antrenat apoi Naționala Ungariei și diferite echipe de club din Europa, între care, din nou, în două rânduri, Steaua București. În 2000, după calificarea echipei României la Europeanul din Belgia și Olanda, a fost readus la cârma Naționalei, cu care a reușit clasarea în primele opt echipe ale întrecerii continentale și o memorabilă victorie cu Anglia – 3-2 la Charleroi, pe 20 iunie 2000. S-a retras apoi din activitatea de antrenorat și, o vreme, a fost președintele clubului orădean FC Bihor.
