Sport Club RRI – Istoria participării României la Mondialele de fotbal (partea II)

Am prezentat, în ediţia trecută a rubricii noastre, informaţii despre participarea României la primele ediţii ale Campionatelor Mondiale de fotbal. Povestea noastră s-a oprit la ediţia din 1970, din Mexic.

Florin Orban, 18.07.2018, 11:00

Stimaţi ascultători, am prezentat,
în ediţia trecută a rubricii noastre, informaţii despre participarea României
la primele ediţii ale Campionatelor Mondiale de fotbal. Povestea noastră s-a
oprit la ediţia din 1970, din Mexic.

Au trecut 20 de ani până ce
tricolorii au reuşit o nouă calificare. Pentru a ajunge la Mondialul din
Italia, din 1990, românii au câştigat o grupă din care mai faceau parte
Danemarca, Grecia şi Bulgaria.
Danezii aveau o echipă mare, pe scheletul căreia s-a construit formaţia care
avea să devină, în ’92, campioană a Europei. Şi românii aveau o echipă de top,
din care făceau parte, alături de Gheorghe Hagi, mai mulţi componenţi ai formaţiei cu care Steaua
Bucureşti cucerea, în ’86, Cupa Campionilor Europeni şi, în ’89, ajungea în
finală aceleiaşi competiţii. La cârmă, Emerich Jenei.

In grupa din Italia, românii au fost
repartizaţi alaturi de campioana lumii, Argentina, campioana Africii,
Camerunul, şi vicecampioana Europei, URSS. Primul meci, prima victorie: 2-0 cu
URSS-ul, prin golurile marcate de Marius Lăcătuş. A urmat un 1-2 cu Camerunul,
rezultat care a mai trezit întrucâtva tricolorii din euforia data de victoria
în faţa sovieticilor. A fost apoi meciul cu Argentina lui Maradona, în care s-a
jucat calificarea. A fost 1-1, iar Camerunul şi România au mers mai departe. In
optimile de finală, românii au întâlnit Irlanda, antrenată de Jackie Charlton,
o echipă serioasă şi tenace, care a reuşit să scape timp de 120 de minute fără
gol. La loviturile de la 11 metri, irlandezii au învins cu 5-4.

Pentru Mondialele din ’94,
programate în SUA, românii se gândeau deja la depăşirea performanţei din
Italia. Campania a început cu Cornel Dinu ca antrenor principal, care a fost
însă demis după un ruşinos 2 la 5, la Kosice, cu reprezentativa Cehoslovaciei. A venit apoi Anghel Iordănescu şi a pus
lucrurile la punct. România a câştigat grupa, la egalitate de puncte cu Belgia.

In Statele Unite, primul adversar a
fost Columbia, echipa cea mai în formă din fotbalul sud-american în acel
moment. Cu Răducioiu în mare dispoziţie de joc, autor a două goluri, România
câştigă cu 3-1. Ultimul gol a fost marcat de Hagi, cu un lob de la 30 de metri
peste portarul columbian, reuşită care a intrat în topul celor mai frumoase
goluri din istoria Mondialelor.

Din nou, bucuria peste masură a fost
urmată de trezirea la realitate: 1-4 cu Elveţia. A urmat meciul cu gazdele,
Statele Unite, echipă care venea cu un moral excelent. Valoarea a triumfat
însă, graţie unui gol înscris de Dan Petrescu, iar românii au ajuns din nou în
optimile de finală. Adversară – Argentina,
lipsită de această dată de Maradona, suspendat pentru dopaj, dar avându-i în
teren pe Simeone, Batistuta şi Ortega. A fost meciul lui Ilie Dumitrescu, autor
a două goluri. România a bătut cu 3-2 şi a scos Argentina, pentru a doua oară
consecutiv, din cursa pentru Cupa Mondială.

In sferturi, românii au fost
eliminaţi din nou la lovituri de la 11 metri, de această dată de Suedia, şi au
ratat posibilitatea de a întâlni, în semifinale, Brazilia.

Tot cu Iordănescu la cârmă a fost
abordată şi campania
pentru Cupa Mondială din Franţa, din 1998. Grupa preliminară a fost uşoară,
singurele adversare mai de soi fiind Macedonia şi Irlanda. Astfel că
tricolorii au ajuns făra probleme în Franţa.
Supriza neplacută a fost dată de tragerea la sorţi a grupelor de acolo.
Ne reîntâlneam, după 4 ani, cu Columbia şi după
28 de ani, cu Anglia, însă, de data aceasta,
din postura de capi de serie. Cealaltă adversară – Tunisia. Din nou, am trecut de
echipele grele (1-0 cu Columbia şi 2-1 cu Anglia) şi am făcut doar un egal cu tunisienii. Suficient
însă pentru a ne califica în optimi, unde ne-am lovit de Croaţia, formaţie
extrem de ambiţioasă, care, fără a străluci, ne-a învins cu 1-0 printr-un
penalty acordat cu prea multă uşurinţă. Ex‑iugoslavii au ajuns, ulterior, până
în semifinale, unde au fost eliminaţi de Franţa.

Au
trecut 20 de ani. Victorioasă în 1998, pe teren propriu, Franţa a câştigat,
anul acesta, un nou titlu mondial, în Rusia, România, în schimb, nu a mai
prins, de atunci, nici un turneu final de Campionat Mondial. (