Sport Club RRI – Istoria participării României la Mondialele de fotbal (partea III)
Am prezentat, în două ediții trecute ale rubricii noastre, istoria participării României la Campionatele Mondiale de fotbal. Povestea noastră s-a oprit la ediţia din 1990, desfășurată în Italia.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Florin Orban, 10.10.2025, 11:21
Am prezentat, în două ediții trecute ale rubricii noastre, istoria participării României la Campionatele Mondiale de fotbal. Povestea noastră s-a oprit la ediţia din 1990, desfășurată în Italia.
Pentru Mondialele din ’94, programate în SUA, românii se gândeau deja la depăşirea performanţei din Italia. Campania a început cu Cornel Dinu ca antrenor principal, care a fost însă demis după un ruşinos 2 la 5, la Kosice, cu reprezentativa Cehoslovaciei. A venit apoi Anghel Iordănescu şi a pus lucrurile la punct. România a câştigat grupa, la egalitate de puncte cu Belgia.
În Statele Unite, primul adversar a fost Columbia, echipa cea mai bună din fotbalul sud-american în acel moment. Cu Răducioiu în mare formă, autor a două goluri, România câştigă cu 3-1. Ultimul gol a fost marcat de Hagi, cu un lob de la 30 de metri peste portarul columbian, reuşită care a intrat în topul celor mai frumoase goluri din istoria Mondialelor.
Din nou, bucuria peste masură a fost urmată de trezirea la realitate: 1-4 cu Elveţia. A urmat meciul cu gazdele, Statele Unite, echipă care venea cu un moral excelent. Valoarea a triumfat însă, graţie unui gol înscris de Dan Petrescu, iar românii au ajuns din nou în optimile de finală. Adversară – Argentina, lipsită de această dată de Maradona, suspendat pentru dopaj, dar avându-i în teren pe Simeone, Batistuta şi Ortega. A fost meciul lui Ilie Dumitrescu, autor a două goluri. România a bătut cu 3-2 şi a scos Argentina, pentru a doua oară consecutiv, din cursa pentru Cupa Mondială.
În sferturi, românii au fost eliminaţi din nou la lovituri de la 11 metri, de această dată de Suedia, şi au ratat posibilitatea de a întâlni, în semifinale, Brazilia.
Tot cu Iordănescu la cârmă a fost abordată şi campania pentru Cupa Mondială din Franţa, din 1998. Grupa preliminară a fost uşoară, singurele adversare mai de soi fiind Macedonia şi Irlanda, astfel că tricolorii au ajuns făra probleme în Franţa. Supriza neplacută a fost dată de tragerea la sorţi a grupelor de acolo. Ne reîntâlneam, după 4 ani, cu Columbia şi după 28 de ani, cu Anglia, însă, de data aceasta, din postura de capi de serie. Cealaltă adversară – Tunisia.
Din nou, am trecut de echipele “grele” (1-0 cu Columbia şi 2-1 cu Anglia) şi am făcut doar un egal cu tunisienii. Suficient însă pentru a ne califica în optimi, unde ne-am lovit de Croaţia, formaţie extrem de ambiţioasă, care, fără a străluci, ne-a învins cu 1-0 printr-un penalty acordat cu prea multă uşurinţă. Ex‑iugoslavii au ajuns, ulterior, până în semifinale, unde au fost eliminaţi de Franţa. Aceasta a fost ultima prezență românească la o Cupă Mondială de fotbal.
