Sport Club RRI: Sevilla, 7 mai 1986
Cu puține zile în urmă s-au împlinit 35 de ani de la cea mai mare performanță a fotbalului românesc.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Florin Orban, 12.05.2021, 10:30
Cu puține
zile în urmă s-au împlinit 35 de ani de la cea mai mare performanță a
fotbalului românesc. În ziua de 7 mai 1986, la Sevilla, în Spania, Steaua
București câștiga cel mai prestigios trofeu din lume, Cupa Campionilor Europeni, după o finală
disputată cu FC Barcelona. Echipa română se impunea cu 2 la 0 după prelungiri
și executarea loviturilor de la 11 metri.
Steliştii ajunseseră în finală după
ce trecuseră de echipa daneză Vejle Bold Club, de formaţia maghiară Honved
Budapesta, de finlandezii de la Kuusisi Lahti şi de Anderlecht Bruxelles.
Meciul de la Bucureşti împotriva belgienilor, câştigat cu 3-0 de Steaua, a fost
considerat cel mai bun joc făcut vreodată de o echipă românească în Cupele
Europene.
Finala cu Barcelona s-a disputat pe
pământ spaniol. La Sevilla, catalanii veniseră cu 40 de mii de suporteri care
aşteptau prima victorie a echipei lor în Cupa Campionilor. Pentru Steaua au
jucat Helmut Duckadam, Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie
Bărbulescu, Gavrilă Balint, Ladislau Bölöni, Ştefan Majearu, Lucian Bălan,
Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă, Marin Radu (zis şi Radu 2) şi Anghel
Iordănescu. Pe banca tehnică a stat Emerich Jenei, ajutat de Iordănescu. A
lipsit din echipă tocmai cel care condusese, în calitate de căpitan, toată
campania de calificare, până în finală: Tudorel Stoica.
Încleştarea de la Sevilla a fost
grea pentru stelişti, care însă şi-au dovedit superioritatea la capitolul
tactic. S-au apărat bine şi au contraatacat periculos. Au trecut, fără gol, 120
de minute. La loviturile de departajare s-a produs minunea. Portarul stelist
Helmut Duckadam a parat toate cele patru lovituri ale Barcelonei. Puţină lume
îşi mai aminteşte că şi portarul spaniol, regretatul Javier Urruticoechea, a
respins de două ori, performanţă rară la un asemenea nivel. Faptul că spaniolul
a fost bătut de două ori, şi anume de Marius Lăcătuş şi Gavrilă Balint, l-a
lăsat însă în legendă numai pe Duckadam.
