Strategia Comisiei Europene pentru eradicarea sărăciei până în 2050
Prima strategie a UE de combatere a sărăciei este un pachet complex menit să scoată cel puțin 15 milioane de persoane din sărăcie până în 2030, dintre care 5 milioane sunt copii. Obiectivul central este garantarea accesului la locuri de muncă de calitate, educație și servicii publice esențiale.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Cristea, 12.06.2026, 09:15
Comisia Europeană propune prima strategie împotriva sărăciei, în condițiile în care realitatea europeană arată că unul din cinci cetăţeni europeni se află în risc de sărăcie. Pentru a remedia această situație, Comisia consideră că statele membre şi Bruxellesul trebuie să acţioneze pe mai multe direcţii. În primul rând, locurile de muncă de calitate sunt considerate cea mai sigură cale de ieşire din sărăcie. Apoi, o combinaţie de venit cu servicii pentru a-i încuraja să muncească pe cei care nu-şi caută serviciu din diverse motive, cum ar fi faptul că nu au cu cine să-şi lase copiii acasă.
Vicepreşedintele-executiv al Comisiei Europeane, comisarul european pentru drepturi sociale Roxana Mînzatu: „Ne-am dori un instrument legal privind standardele minime ale serviciilor de sprijin pentru persoanele care sunt inactive, care nu caută un loc de muncă, dar ar putea lucra. Pentru că, de multe ori, oamenii care sunt în situaţii de precaritate şi primesc anumite tipuri de ajutoare sociale nu sunt motivaţi sau nu aleg să se ducă către un loc de muncă deoarece salariul poate este insuficient ca să le asigure traiul de zi cu zi – transportul la locul de muncă, haine, alimente, îngrijirea copilului care rămâne singur acasă.”
Şi atunci, adaugă Roxana Mînzatu, cum putem să sprijinim o persoană să ajungă să aibă un loc de muncă de calitate? Printr-o combinaţie de intervenţii – printr-o formare suplimentară, printr-un sprijin cu servicii de îngrijire pentru copilul sau copiii care trebuie să rămână acasă cât părintele lucrează, printr-o stimulare a angajatorului cu poate subvenţionarea unei părţi a costurilor salariale cu acel angajat pentru o durată de timp şi aşa mai departe, elemente care cu siguranţă depind şi de implicarea guvernului, dar care pornesc ca ambiţie politică de la nivel european.
O a treia direcţie este ca aceste măsuri croite pentru fiecare categorie vizată să fie concepute împreună cu autorităţile, mediul economic, societatea civilă şi persoanele afectate. Un capitol aparte în planul social ambițios al Comisiei este dedicat copiilor, pentru că în ultimii cinci ani nu s-au înregistrat progrese semnificative în reducerea sărăciei infantile. Noul plan vizează extinderea accesului gratuit la educaţie timpurie, servicii medicale şi mese la şcoală, în paralel cu sprijinirea familiei.
Alte categorii vizate sunt persoanele cu dizabilităţi – cele mai afectate de riscul sărăciei şi de lipsa locurilor de muncă.
Statele membre vor discuta şi adopta în Consiliu aceste măsuri, iar Comisia va monitoriza aplicarea lor, planul urmând să se reflecte şi în finanţele bugetului european. Datele arată că o investiţie suplimentară de doar 0,25% din PIB-ul Uniunii ar putea scoate din sărăcie 18 milioane de oameni.
