UE, în război cu plasticul

Ambalajele de alimente, capacele, pungile din plastic, paiele, PET-urile și ustensilele de unică folosință sunt printre cele mai poluante articole de plastic regăsite în natură. Uniunea Europeană are o strategie de eliminare a acestora.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Daniel Onea, 14.01.2020, 12:30

Uniunea
Europeana declara război ambalajelor din plastic, ca parte a unui plan mai
amplu de curățare a mediului european, încercând să se asigure că orice astfel
de ambalaj va fi reutilizabil sau reciclabil până în 2030. Nicolae Ștefănuță,
europarlamentar al României, din partea USR Plus.

Sunt convins că
oamenii știu deja la nivel intuitiv: plasticul ne inundă. Plasticul e produs în
Europa de două ori mai mult decât în 1964. Practic, în 50 de ani, ne-am umplut
de plastic. Plasticul este peste tot, în orice fel de produs, în orice materie
comercializată și o bună parte din acest plastic nu e reciclată și ajunge în
râurile, în oceanele, în mările, în pădurile noastre. Prin urmare, avem nevoie
de o strategie. UE a venit cu o directivă pentru limitarea plasticului de unică
folosință în 2018 ca parte a acestei strategii, fiindcă poluăm, iar plasticul
nu se descompune. Rămâne în natură mult timp.

Această directivă
trebuie implementată la nivel național și ea prevede mai multe categorii de
produse pentru care obligațiile sunt diferite, spune europarlamentarul Nicolae
Ștefănuță: Există, de exemplu, o categorie de produse la
care directiva se poate implementa ușor:
bețigașele de urechi, paie, tacâmurile, farfuriile de plastic. Acestea
trebuie scoase de pe piață până la finalul anului 2021. O altă categorie este
cea pentru care avem puține alternative disponibile: ambalaje și pachete pentru
produse din supermarket sau pahare pentru băuturi. Astfel, statele membre,
inclusiv România, trebuie să aibă un obiectiv ambițios în privința reducerii
până în 2026. O a treia categorie ar fi produsele care sunt deja acoperite de o
legislație europeană, cum sunt ambalajele cu o capacitate de până la trei
litri, unde obligația e de o reducere cu 50% până în 2025. În fine, mai există
obligația pentru sticlele de plastic și pentru așa-numitele PET-uri. Trebuie să
reducem plasticul din ele, să folosim material reciclabil, iar capacele și
dopurile să fie atașate de recipient, fiindcă acestea se pierd și, astfel,
crește masa de plastic din natură. Cumva, în funcție de specificitatea produsului
există obligații diferite.

Din păcate, România
se situează la o margine inferioară: În toată Europa, 30% din deșeurile de
plastic sunt reciclate și colectate, 25 de milioane de tone de deșeuri din
plastic. Însă România e mult mai jos la nivelul colectării. Este sub 10%.
Suntem mult în urma statelor membre. Pentru mine, ca europarlamentar e o mare
prioritate sistemul de colectare. În România, nu e coerent. Fiecare oraș face
ce poate. Oamenii, pe bună dreptate, spun: Eu aș recicla, dar nu am unde
trimite deșeurile. Una dintre propunerile la care lucrez e ca fondurile de
coeziune să poată fi utilizate pentru o mai bună folosire a acestor bani în
vederea reciclării. Nu vreau să se creeze impresia că Uniunea Europeană ne
obligă la tot felul de noi reglementări și la restrângeri ale modului nostru de
viață, dar cred că o simțim și noi. În fiecare primăvară, după ce trece iarna,
vedem la marginea pădurilor și a râurilor nenumărate deșeuri de plastic și ne
dăm seama că ne omorâm singuri natura. Este bunul cel mai de preț al României.
Trebuie să ne corectăm cu toții și prin comportamentul de consumator, dar și
prin ajutorul financiar al UE, fiindcă singuri nu ne descurcăm.

În Europa, recuperarea
energiei este cea mai folosită modalitate de a elimina deșeurile din plastic,
urmată de depozitarea la gropile de gunoi. Ratele reciclării variază foarte
mult în funcție de țară.