UE şi accesul la spaţiu
Accesul autonom în spaţiu este un obiectiv deosebit de important pentru Comisia Europeană, sateliţii având roluri tot mai diverse astăzi.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 30.09.2026, 09:30
Uniunea Europeană își coordonează politica spațială, având ca pilon central Programul Spațial al UE (2021-2027) dotat cu un buget de 14,8 miliarde de euro, completat recent de propunerea istorică EU Space Act (Legea spațială a UE). Acest pachet are ca scop asigurarea independenței tehnologice şi autonomia strategică a Europei, combaterea schimbărilor climatice, stimularea inovației comerciale și consolidarea securității.
Sistemul spațial al UE este împărțit în patru mari servicii: Galileo, sistemul european de navigare prin satelit de înaltă precizie (alternativa civilă la GPS-ul american); Copernicus, cel mai avansat sistem de observare a Pământului din lume, utilizat pentru monitorizarea climei, a mediului și a managementului situațiilor de urgență.
Mai există EGNOS, sistemul european de acoperire prin navigare geostaționară, care îmbunătățește semnalele de aviație și siguranța transporturilor şi Iris&Govsatcom, noua constelație de sateliți de conectivitate securizată, concepută pentru a oferi internet de mare viteză și comunicații criptate pentru guverne și armată.
Astfel accesul autonom în spaţiu este un obiectiv deosebit de important pentru Comisia Europeană a afirmat Andrius Kubilius, comisar european pentru apărare și spațiu şi a completat:
“Când vorbim iar despre “lansare” trebuie să privim în istorie, iar atunci vom înţelege uşor că de la începutul omenirii transportul a fost decisiv pentru progres. De la vapoare, la căi ferate, maşini şi avioane, până la rachetele de azi. Rachetele sunt începutul şi sfârşitul călătoriilor în spaţiu. Alfa şi Omega! O precondiţie obligatorie. Dacă nu ai rachete, nu ai acces în spaţiu şi nu ai viitor în spaţiu. Iar astăzi ne aflăm într-un moment de cotitură, odată din pricina crizei, dar acum ne confruntăm cu o provocare şi mai mare şi dacă nu acţionăm viitorul nostru în spaţiu e nesigur.
În următorii zece ani, o extimare de 50 de mii de sateliţi urmează să fie lansaţi în spaţiu din toată lumea, pentru apărare, pentru economie, etc. În acelaşi timp procesul de lansare este întârziat. Rezultatul: o competiţie acerbă pentru oportunităţi de lansare, o creştere uriaşă a costurilor, ce ameninţă ambiţiile naţionale şi Europene. Planurile vorbesc de la sine. Pe plan european nevoia de lansări se va mări de 6 ori, pentru UE, va fi nevoie de 62 de lansări până în 2034. Problema nu e numai numărul mari de lansări, ci şi infrastructura la sol.”
