UE și provocarea iliberalismului

Termen nou care se pregăteşte să intre în dicţionarele explicative, iliberalismul a fost lansat, se pare, de premierul ungar Viktor Orban la o şcoală de vară, organizată în România.

Ștefan Baciu, 14.11.2018, 11:05

Termen nou care
se pregăteşte să intre în dicţionarele explicative, iliberalismul a fost
lansat, se pare, de premierul ungar Viktor Orban la o şcoală de vară, organizată
în România. Liderul politic de la Budapesta ar fi afirmat că vrea să facă din
Ungaria un stat iliberal şi a dat ca exemplu Rusia condusă de Vladimir Putin. O
definiţie a termenului de iliberalism a fost oferită de comisarul european
pentru afaceri economice şi financiare Pierre Moscovici după un incident
petrecut la sfârşitul lunii octombrie când oficialul european a respins
proiectul de buget al Italiei, cerând coaliţiei populiste de la Roma să
prezinte un buget revizuit. Un europarlamentar italian, într-un gest
provocator, şi-a scos un pantof şi l-a apăsat pe foile cu însemnări ale
comisarului. În replica lui Pierre Moscovici se regăseşte, practic, şi o
definiţie a iliberalismului: Când începem să tratăm în mod violent
instituţiile, când începem să călcăm pe reguli, inclusiv cu pantofii, avem un
fel de deviere lentă spre ceea ce se numeşte democraţie illiberală, adică lipsă
de respect faţă de libertatea presei, libertatea justiţiei şi instituţiile
politice.

În perspectiva
preluării de către România a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene,
Reprezentanţa Comisiei Europene a organizat recent la Bucureşti o dezbatere la
care au fost invitaţi lideri de partid şi care a vizat provocări pentru Uniunea
Europeană, una dintre ele fiind iliberalismul. Fostul comisar european pentru
agricultură, Dacian Cioloş, a oferit o altă definiţie: Iliberalismul,
iliberalismul european, din punctul meu de vedere, este de fapt o formă de
ipocrizie a celor care beneficiază de Uniunea Europeană, nu refuză fondurile
europene, nu refuză libera circulație a persoanelor, dar ponegresc Uniunea
Europeană, lovind exact în valorile ei. Cei care abordează ideologia
iliberalistă, de fapt, sunt împotriva Uniunii Europene, De fapt spun și ei că
Uniunea Europeană nu funcționează întotdeauna corect – și asta spuneam și eu -
că sunt lucruri de corectat, dar nu vin cu soluțiile și vin doar cu criticile
și se limitează la asta.

Ex-comisarul
Dacian Cioloş propune metode de combatere a iliberalismului: Cred că ar fi nevoie să inventăm la nivel european forme de democrație
participativă în care cetățenii să se poată exprima mai mult și nu doar o dată
la 5 ani când au loc alegeri europene care sunt irelevante pentru că ele sunt
acaparate de agende politice interne și avem nevoie de forme de democrație
participativă în fiecare an, unde cetățenii europeni angajați să poată să își
spună cuvântul, părerea. Avem nevoie și să definim mai clar care este
plusvaloarea adusă de politicile europene și să focalizăm, să canalizăm politicile,
regulamentele europene, legislaţia europeană și fondurile europene spre acele
domenii de plusvaloare europeană pentru ceea ce face, pentru ceea ce aduce în
plus Europa față de ceeea ce pot aduce statele ca instituție să fie mult mai
vizibil și să se vadă în mod clar
complementaritatea.

Confruntarea
dintre reprezentanţii cetăţenilor angajaţi și iliberali este vizibilă în
spaţiul european, acolo unde a înlocuit clasica dispută dintre forţele de
stânga şi cele de dreapta. Chiar şi în Parlamentul European, principalele
grupuri politice, cel al popularilor şi cel al Socialiştilor fac front comun
împotriva derapajelor de la democraţie sau pentru a gestiona, de exemplu, Brexit-ul,
o lovitura dată de iliberalism în Marea Britanie.