Arta pentru toţi

Să mergi la un film în cinematograf, sau la teatru este o bucurie, pe care din păcate în ţara noastră nu toţi oamenii o pot experimenta. Recent însă a început un întreg proces de accesibilizare a filmelor care intră în cinematografe.

Ana-Maria Cononovici, 21.04.2026, 15:15

Ne confruntăm zilnic cu provocările sistemice pe care le întâmpină persoanele cu dizabilități – de la bariere fizice și lipsa serviciilor adaptate, până la excluziunea socială. Așadar, ca societate avem o misiune clară: dezvoltarea accesibilității în toate domeniile vieții. Să mergi la un film în cinematograf, sau la teatru este o bucurie, pe care din păcate în ţara noastră nu toţi oamenii o pot experimenta. Recent însă a început un întreg proces de accesibilizare a filmelor care intră în cinematografe. Aflăm mai multe de la Ligia Soare, Manager Cultural, Asociaţia Animest, traducător audiovizual şi cu peste 20 de ani de experienţă în organizarea de festivaluri de film:

„Pentru că ne dorim ca filmele şi evenimentele de la festivalul nostru să fie accesibile cât mai multor persoane şi, atunci când facem invitaţia către toată lumea, să fie o invitaţie sinceră, am început să ne gândim cum anume am putea să facem şi cine sunt acele persoane, sau categorii de public la care noi nu putem ajunge sau pe care noi nu le putem invita la cinema pentru că există nişte bariere. Am început eu să mă formez, ca traducător audiovizual, în traducere specializată pentru persoane surde, acum câţiva ani. După care am descoperit că există deja metode şi cercetare de câteva zeci de ani, în unele ţări în care deja se aplică, puţine în acest moment.”

În Europa nu există un standard în această privinţă. Interlocutoarea noastră ne-a spus cum a început şi un proiect internaţional care implică cinci ţări, Cehia, Slovacia, Slovenia, România şi Croaţia, prin care s-au extins şi către spectatori nevăzători:

„În paralel cu ce am început noi să facem la Animest, din colaborarea noastră cu Institutul Francez din Bucureşti, a apărut o colaborare la un proiect internaţional, un proiect european numit Cinema fără bariere, care se desfăşoară din 2024, care înseamnă că sunt cinci ţări europene, cinci cinematografe din cinci ţări, unde au loc lunar proiecţii de film accesibilizate, mai ales pentru persoane surde şi nevăzătoare. Şi în paralel am dus aceste proiecte în lucru cu şcoli de copii surzi, cu profesorii lor, ca să vedem de ce au ei nevoie exact. Şi, concret, un film, ca să fie accesibil persoanelor surde, ar trebui să fie oferit cu o subtitrare specială, care se numeşte subtitrare descriptivă, pentru că nu redă doar dialogul, ci şi sunetele relevante, zgomotele, sau numele persoanei care vorbeşte, atunci când nu e evident din cadru, atunci când dacă n-ai auzi, n-ai ştii cine participă la conversaţie, astfel încât să poţi urmări filmul fără o barieră de auz.

Însă, pentru că pentru foarte mulţi surzi de la noi, dar nu neapărat de la noi, nu limba vorbită a ţării este limba lor natală, ci limba semnelor, atunci am început să integrăm în filmele pe care noi le pregătim şi interpretare în limba semnelor române. Înseamnă că noi colaborăm cu interpreţi de limba semnelor, care odată cu proiectele noastre au început să se specializeze în interpretare de film, se înregistrează într-un studio, se face o editare şi interpretul devine practic parte din film.”

Şi în sala de cinema atunci când e o astfel de proiecţie de film spectatorii surzi şi cei cu auz pot să vadă filmul împreună. Ligia Soare, Manager Cultural, Asociaţia Animest, a continuat:

„Pentru spectatorii nevăzători există nişte metode: clasica metodă se numeşte descrierea audio. Asta înseamnă că există o voce, care narează ceea ce se întâmplă în film, atunci când personajele nu vorbesc, sau nu sunt sunete relevante. Concret, există această specializare, o persoană care poate fi un traducător audiovizual, care învaţă să facă descrierea audio, scrie acel text, astfel încât, dacă nu vezi, să poţi urmări filmul, sau dacă vezi parţial, să poţi urmări filmul. Şi după ce se face o consultare cu o persoană nevăzătoare care îţi va spune dacă ai cuprins bine toate detaliile, pentru că ei sunt cei mai în măsură să spună dacă s-a făcut bine descrierea, ea se înregistrează cu vocea unui actor, se editează, sincronizată cu filmul şi se face un pachet, astfel încât persoana din sala de cinema să poată să audă şi această descriere.”

Descrierea poate fi ascultată fie într-o cască wireless şi practic porneşte sunetul proiecţionistul odată cu filmul, sau printr-un program pe telefonul mobil.Intenţia clară este acum, desigur, creşterea ofertei culturale, pentru că, în ciuda tuturor acestor acţiuni, diferenţele de şanse sunt încă foarte mari. Ligia Soare:

„La început de an, am făcut o formare cu festivaluri din Europa de nord, care doresc şi ei lucrul acesta. De ce? Pentru că începe să apară şi în legislaţie mai bine ideea de accesibilizare culturală, dar sunt atâtea alte priorităţi, încât noi ne chinuim să facem asta. Dar se întreabă lumea, bine, dar persoanele surde sau nevăzătoare numai de asta au nevoie? Au nevoie de altele, însă o cultură oferă cumva o plasă de siguranţă, sau un motiv de socializare, care poate să rezolve şi altele. Pentru că deja avem copii surzi şi nevăzători din Bucureşti, care vin la cinema, dar pentru ei devine normal să ceară o cultură şi o abordare, în viaţa socială, bilingvă. Haideţi să tragem semnale de alarmă, prin cultură să arătăm că sunt aceste nevoi şi că oamenii aceştia au nevoie pe toate palierele de activităţi în felul lor de abordare. Nu e suficient să fie numai la film, ar trebui să aibă şi dans şi teatru şi operă şi nu numai cultură de tipul acesta şi muzeu, ca să îşi aleagă. Eu, auzitorul, am luxul ăsta, să îmi aleg să mă duc la ce vreau. Ei deocamdată nu prea au de ales.”

Şi în felul acesta înseamnă atunci când spunem că sunt bineveniţi toţi spectatorii la o proiecţie, este valabil indiferent de dizabilităţile senzoriale pe care le au.