Picurarlu faptu zmeu
PICURARLU FAPTU ZMEU
România Internațional, 18.10.2013, 10:43
Părămithlu dzâţe că tu munţâl’i a noştri, – nâscânţ dzâc că aestu lucru si-are faptă ninga balta dintră munţâl’i Vasiliţa (Avdhela), Zmoclu (Samarina) şi Gramuste; alţâ că se-are faptă ninga balta di pri muntile Peristera (Bitule), – eara doi picurari fărtaţ cari păştea oile deadun. Triţea bană amirărească pri dzeńili aiştor munţ muşaţ , că ună lume-n-ntreagă-l’i zilipsea.
Ună dzuă, când şidea teşi sun aumbrata faglui aţilui di-aclo, ţe s-lă veadă ocl’il’i? Doi zmei, giońi şi muşaţ, se-avea acăţată la gioc cu topile di neauă. Unlu băga seu tu topile di neauă ţe-adra şi-aruca cu nâse se-agudească pri-alantu cari dişcl’idea gura ş-li-ngl’ita; alantu băga sare tu topile a lui şi le-aruca şi nâs aţilui di-ntâńiu cari ş-nâs li-ngl’ita.
Se-alumtară aşi di tahina până cătră seară, cându zmeulu ţe-avea îngl’itată topile cu sare, cripă diunăoară, iar alantu ţe avea îngl’itată aţeale cu seu, nu pâţâ ţiva.
Picurarl’i a noştri mutrea maşi, di-aclo iu şidea, şi aştipta s-veadă ca ţe va s-cură după aestă.
Zmeulu cari armase yiu, se-apruche di-aţel mortul, l’i scoase dit cheptu inima ş-hicatile, li hipse tu ună sulă ş-li băgă si s-frigă. Dipreapoia acl’imă un di fărtaţl’i picurari şi-l’i dzâse:
Eu lipseaşte s-mi duc niheamă, că am lucru până tu un loc; tine si stai auaţe şi s-ńi-avegl’i friptal’ilu, s-nu-l mâcă vârnă zlape. Ma mutrea ghine s-nu ti pingă picatlu si badz în gură vârnă cumătice, că diunăoară vai armâńi mortu tu loc. Si dzicândalui aesti, s-duse.
Picurarlu a nostru, puil’iu di aslan ţe eara, şidzu cât şidzu di avigl’ie friptatl’ilu, ma tut şuţândalui sula, îl’i vińie ună ańiurizmă ahât gustoasă, că nu putu se-aravdă şi-şi dzâse:” Va s-mâc şi eu ună bucată ńică- ńică di tot; nu vai mor tră ahântu lucru”. S-cum dzâse, feaţe. Băgă-n gură ună cumătice di inimă şi ună di hicat şi, fără s-li-ameastică, li-ngl’ită. Cându, ţe si-aduchească? Canda-l’i se-aprease cheptul di foc; sândzile l’i-alâga şi-l’i clucutea pritu vine , canda îl’i hirbea la ună piră neastimtă; braţile ahânt multu l’i si-nvârtuşară, că zmuldzea din loc muşatile fidane, canda eara hire di praşi; cu un zbor, aduchea ahânta mare virtute tu truplu a lui, că părea că easte ma multu di cât un om. Atumţea aduchi că aestă ciudie u-avea faptă maşi friptal’ilu ţe-avea mâcată, şi dintr-aestă, îngl’ită şi bucata ţe avea armasă.
După ţe-ngl’ită şi-aestă bucată , ahântă multă virtute băgă picurarlu a nostru, că nu lu încăpea loclu; bizbil’ile şi şcarpile l’i si părea că suntu nişte şombure; chińil’i aţel’i cama analţîl’i ăl’i culca împade, canda se-agiuca cu surţeale, şi cându imna s-cutrimbura şi se-ahundusea loclu pri iu călca cu ciciorlu!
Trâş cătră seară, multu amânat, s-turnă şi zmeulu şi-şi căftă friptal’ilu, ma ş-picurarlu a nostru, cari avea di dauă ori virtute, di om şi di zmeu – ditr-aţea că avea măcată inima şi hicatele a mortului, – lu acăţă şi pri aestu şi-l vătămă. Ma napoi, lo calea cătră stane. Cându agiumsi aoa, află soţlu alantu cama ńiclu că muldzea oile; îl sculă di pri scâmniciu şi-l’i lo loclu ca s-mulgă năs oile. Ma ţe s-vedz? Nu apuca si stringă dzeadzitle niheamă şi armânea cu udzărle a oilor tu mână. Cănd vidzu aestă ciudie fărtată-su aţel cama ńiclu, l’i dzăse:
– Alasă, tine fărtate, oile astă seară , că va li mulgu eu. Si s-bagă napoi s-li mulgă.
Tricură nâscănti dzăli di la aestă, cându fârtatlu aţel marle acl’imă pri-aţel ńiclu şi-l’i dzâse:
O, lai fârtate! Duchescu că nu va s-pot si-bânedz cama multu cu tine. nâscănte ori îńi yine un dor mare s-mi aruc tu baltă. Ditr-aţea, ţe fu scriată, si s-facă: eu va s-mi aruc tu apă ş-tine — cara s-ţă si facă dor s-mi vedz şi si zburâm, l’ia fluiara aestă şi bate, şi atumţea eu va s-es din apă ca s-nă videm. Ma, pri caplu a tău şi a tutulor di-acasă, si nu aspuńi a vărnui, că – si ştii că nu va mi vedz altă oară.
Dzăsi şi se-arucă diunăoară –n baltă, şi fârtatlu aţel ńiclu armase singur.
Cându s-turna în hoară luîntribară tuţ, di tute părţâle, ţe-l’i pâţî soţlu; ma a vârnui nu-l’i aspuse. Cama tru mardzine, înduplicat di lăcrińile a mamăl’ei a fârtatlui u lo cu năs tu munte şi u aduse ningă baltă; înţipu dipreapoia s-cântă cu fluiara. Diunăoară s-mintiră apile şi ditru nolgiclu a baltâl’iei işi fârtatlu aţel marle care, cându şi vidzu mă-sa, l’i dzăse aţilui ńiclui:
– Nu ti ţănuşi di zbor; si ştii că di- aua ş-nâinte nu va mi vedz.
Zmeulu, că aşi va-l’i dzăţem eara isusit în hoară cu una feată, soră di noauă fraţ. Cându avdzără aeşti că gionile s-feaţe zmeu, ică stihio, u adusiră feata şi u isusiră cu un altu.
Eara dzua di numtă. Trâş atumţea cându giuca feata-n caplu a corlui, diunăoară zmeulu aripidineadză ca sfulgul, câvală pri un nior, di pri muntili iu eara, Zmolcul, i Peristera, u l’ia feata ş-u aduţe la pâlatea a lui dit baltă.
Fraţl’i a featil’iei nuputândalui se-aravdă ună ahântă mare arşine, se alinară pri munte şi ahurhiră s-facă un avlachiu, ca si seacă balta şi s-bată cu zmeulu şi si-l’i l’ia feata. Ma-ncot. Cât lucra dzua tută noauăl’i fraţ, nuaptea zmeulu uumplea cu ună mână. Aşi ază, aşi mâne, pâna cându zmeulu si năiri ună-oară şi-l’i dzăse a featil’ei:
– Avdză, lea, tine, ca vai di fraţl’i a tăi cara s-es nafoară; vârnu nu va-l’i armână yiu.
Feata, cu zbor dulţe, l’i dzâse:
– Câ ţe s-l’i vaţăńi? Astupă-lă cama ghine avlachilu cu vărnă şcarpă şi şi-s ducă ună oară.
Şi aşi feaţe zmeulu; dizlichi ună şcarpă dintru coasta a muntilui şi u arucă, aua iu u vedz; iara fraţl’i a featil’iei, vidzândalui că cu zmeil’i nu se alumtă, dipusiră în hoară-lă. Picurarlu faptu zmeu ş-până în dzua di asândză easti-l tu balta iu s-bâgă.