Paștili tu Makidunie di Nicolae Batzaria

Cu ndauâ dzâli ninti di Sârbâtori di Paști, s-pârâstâseaști unâ minari niaștiptatâ prit câsâbadzl’i ș-pâzărli armânești dit Makidunie.

Tașcu Lala, 25.04.2025, 16:16

Cu ndauâ dzâli ninti di Sârbâtori di Paști, s-pârâstâseaști unâ minari niaștiptatâ prit câsâbadzl’i ș-pâzărli armânești dit Makidunie. Ș-ma multu prit ațeali locuri iu bârbațl’i s-expatriarâ și s-dusirâ prit locurli xeani ș-ndipârtati. Atumțea, dzâlili ninti di aesti sârbâtori, mulțâ di el’i s-toarnâ la casili a lor, dupâ ți, mulțâ di el’i gustarâ añi cu arada di imișili a amaril’iei xinâtati.

Ș-cum si-nsireadzâ, avdzâ aroputi di cal’i și xeñil’i yin parei-parei, cu ñiț ficiori, hil’i, fraț ma ñiț i sòi di-a lor, ninti i dupâ el’i. Tricâtorl’i-l’i astâmâsescu-n cali, âl’i ghinuiescu di pit firidz, suntu aprukeaț dipriunâ cu urări di: Ghini vinit!

Iara la poarta a casâl’iei, nicukira ma tinirâ nu mata u acațâ loclu di niarâvdari ș-pi ninga nâsâ, bitârna dadâ ș-așteardzi lăcârñil’i di simțâminti. Nu va dzâcâ că, ahoryea di oamiñil’i cama tu ilikie și-nsuraț, s-toarnâ ș-mulțâ tiniri bikeari. Tr-ațea, featili cari au agiumtâ tu ilikie te-a mârtari, adukescu că lâ trecu hiori tu tut truplu și s-apreasirâ tu fațâ. Mutrescu prit ușa hamu-dișcl’isâ i că prit unâ firidâ niheamâ ca ascumtâ, naca yini țiva ș-tinirlu di cari ari avdzâtâ ea di la pârințâl’i a l’iei că zburârâ țiva ta s-u isuseascâ pri el. Ș-au ândriptati mâratili feati, că, trâ multi di eali, kirolu pisim s-aproaki.

Dealihea. Tu kirolu a sârbâtorilor di Paști s-andreg nai ma multili isuseri, ca di vearâ sâ s-facâ numta.

Tora, pruxiniț ș-pruxiniti ș-aspun mâsturlâkea trâ cândâseari, pârințâl’i suntu minduiț, hiindalui zborlu ti mira a hil’ilor a lor. Fcioril’i s-duc deavigâra prit mâhâladz ta s-li acațâ la poartâ i că tu firidâ. Ațeali ți va s-hibâ aleaptili a lor, featili, au nopțâ di nidurñiari ș-dzâli amplini di entipusi.

Macă pânâ atumțea, pânâ la yinirea a sârbâtorilor ș-a dzuuâlor di harauâ și zaiafeț ti Stâmâna Mari, tuti mul’ieirli, di la ațea ma moașa pânâ la ațea ma tinira, au multu lucru-n casâ.

Kiskineața aesti harea a popului a nostu. Ș-cându poati s-aspunâ cama ghini dicât tu sârbâtoarea ațea ma kiskina, ațea ma mușata a criștinâtatil’iei? Trâ ațea, dit cripata a dzuuâl’iei ș-pânâ tu noapti amânat, mul’ierli suntu tuti acâțati cu lucurlu. Ndauâ spâstrescu casili, alti aspealâ, alti azvimtusescu casa ș-tuț udadzl’i.

Iara Gioia Mari easti alâsatâ trâ buisearae a oauâlor ș-fâțearea a culațlor ti Paști. Aestâ dzuuâ easti adetea ta s-ancupârâ câti unâ stamnâ ică altu vas di loc arsu.

Alantâ dzuuâ, Vinirea Mari, easti unâ dzuuâ ti tunuseari ș-ti mutrita a suflitlui. Hristolu easti ancârfâsit pi cruți ș-pirazmadzl’i a lui s-duc tu tuti iniñl’i. Nu s-fați niți un lucru. Mul’ierili cama bitârni agiunâ pânâ noaptea și stau aproapea tutâ dzuua la bâsearicâ.

Ditu ocl’i a lor multu curâ lăcârñi di dulțeami ti durerli ațilui ți s-feați curbani trâ oamiñi.

Featili nimârtati cari sta ancl’isi n casâ tut anlu s-anvescu vinirea mari tu strañi di sârbâtoari și s-duc ș-eali la bâsearicâ că s-bashi epitafea a Hristolui.

Sâmbâta Mari s-tal’i ñieil’i ti Paști. Mași multâ urfañi i că atumțea cându suntu di jali u fați unâ fumeal’i ta s-nu ancupârâ un ñielu yiu.

Unâ moași di 70 di añi dzâțea unâoarâ că tu bana a l’ei mași di dauâ ori i si feați ca ti Paști s-nu aibâ un ñiel ântreg.

Cându-nkiseaști s-cadâ seara, tu vatrâ s-aprindi un foc mari și s-bagâ mâcărli s-hearbâ. Nu s-alasâ aestu lucru ti alantâ dzuuâ, că, cum s-toarnâ noaptea di la bâsearicâ, tuț ațel’i dit fumeal’i cari avea țânutâ preasini 7 stâmâñi lundzâ, prota a lor vrundidâ easti ta s-purintâ, va s-dzâcâ s-mâcâ câti niheamâ dit tuti mâcărli. Vrundida ta si s-ducâ și s-apruftuseascâ bâsearica ti anyearea a Hristolui easti multu tu mintea a mul’ierilor. Multu lâ easti fricâ că va li acațâ somnul și nu va s-avdâ câmbăñil’i, ași că nu va s-poatâ s-hibâ tu bâsearicâ cându va s-cântâ Grailu Mari, dimi: Hristolu anyie!

Aestu lcuru easti luyursit ca unâ mari keameti, cari aduți dupâ ea multi arali. Ș-ta s-aspunâ că aestâ easti dealihea, eali au totna multi paradigmi prohiri:

“Ațel lu-avea acâțatâ somnul noaptea ti-n Grailu mari ș-dupâ un mesu, Dumnidză lu pidipsi că âl’i lo fciorlu ma mari.” ică
“Ațelu, hiindalui ași, mul’ieirli nu s-bagâ s-doarmâ. Idyiul lucru lu fac ș-ñițl’i, ma somnul easti cama gioni di el’i ș-l’i-azvimsi.”

Ma maia ș-dada vigl’ieadzâ ș-cum s-avdi protlu son di câmbanâ, eali ansar âmproasti, dișteaptâ tuț ațel’i alanțâ dit fumeal’i și s-andreg ti fudzeari. L’ia cathi un câti un ou aroș-n gepi și țân tu mânâ lumbărdzâ nali.
N cali ș-au angâtan ta s-mutreascâ prit casili a vițiñilor ș-a cânâscuțlor ș-ma s-nu veadâ luñinâ i s-veadâ că nu s-minâ vâr’, pitrec ñițl’i s-veadâ ți s-fați, naca tihisirâ țiva, s-ti ascapâ Dumnidzălu!, di nu s-diștiptarâ ș-dormu ninga?

Aoa ș-un kiro eara adetea, adzâ ma pțânu țânutâ, ca tu noaptea di anyeari a Hristolui, di acasâ pân’ tu bâsearicâ, s-țânâ tuț unâ tâțeari ahândoasâ și s-nu ghinuiascâ pareili di cunuscuț cu cari s-aduna-n cali. Oamiñil’i șidea tâcuț ș-mindui, ahântu-n cali, cât ș-la bâsericâ, pânâ atumțea cându preftul-l’i dâdea hâbarea a criștinitatil’iei: Grailu Mari – anyearea a Hristolui, amintaticlu a ndriptatil’iei, a luñinâl’iei, yinearea a harauâl’iei pisti loc.

Atumțea s-dișcl’idi gura. Fățli acațâ cu sirinâtati s-hârseacâ ș-tuț ciucutescu oauâli aroși ș-dzâc tut kirolu:

– Hristolu Anyie!
– Dealihea Anyie!

Adzâ, mul’ierili nu s-ghinuiescu unâ cu alantâ și nu și zburăscu-n cali cându s-duc i cându s-toarnâ di la mortu. Și s-aduțem aminti ș-di ațel’i morțâl’i, voi ta s-dzâc că tu pistipserli a laolui easti că, ma s-moarâ vârâ prota dzuuâ di Paști, aestâ easti dealihea harauâ ti el, că suflitlu a lui va s-ducâ tu paradis, cât s-hibâ el ancârcat di amârtii. Va s-dzâcâ, nu s-duți ândreptu, ma șadi 40 di dzâli ș-dapoaia s-alinâ nsus, la țer, ’nâoarâ cu Hristolu.

Maș că aestâ harauâ easti arâțitâ niheamâ di unâ nibunâ, ațea că prota dzuuâ di Paști easti dumânicâ ș-laolu pistipseaști că, maca moari cariva dumânica, aestâ va s-dzâc că curându va s-moarâ ș-altu dit fumeal’i.
Prota dumincâ di Paști easti sârbâtoari di aproapea a fumeal’iei. S-yiurtuseaști cu unâ parei ma ñicâ ș-nu s-darâ volti, cama la soia di aproapea mași, va s-dzâcâ, fumel’ili ți suntu tu jali. Mul’ierili dit aesti fumel’i nu ș-bagâ strañili ațeali buni di sârbâtoari, nu ies tu lumi la harauâ.

Dupâ ți mutrescu s-da țiva ti suflitli aților morțâ, eali sta mârinati tu cohea di vatrâ. Soia lipseaști s-lâ facâ volti și s-cafttâ cu zboari hâidipsitoari s-lâ apuituiascâ dorlu dit suflit, dor cu ahântu ma mari, cu cât easti ma mari haraua alântor.

Andaua dzuua, treia ș-alanti ți yinu dupâ eali, că Paștili țâni unâ stâmânâ, tu mesea a câsâbălui ică prit livadea dit mardzina a lui s-tindi corlu pirifan. Hârâcupil’ia easti ti tuț. Oamiñil’i agârșescu tuti ghiderli ș-caftâ ca canai ti pțâni dzâli s-bâneadzâ unâ banâ di zaifeț ș-harauâ.

HRISTOLU ANYIE!