Nuși Tulliu

Poet, prozator, publițistu și profesor. Puteț s-ascultaț puizii anyrâpsiti di Nuși Tulliu ș-dghivâsiti di Aurica Piha și Cristian Stere.

Tașcu Lala, 30.05.2026, 11:19

Poet, prozator, publițistu și profesor (armânescu și rumânescu). Amintat pi 23 di-Apriir 1872, Avdela, adzâ tu Gârție. Muri tu anlu 1941. Sculiea primarâ-nvițâ-n Clisura, Lițeulu lu bitisi Bituli, Facultatea di Literaturâ și doi añi Facultatea di-Ndreptu di București.

Lucră un an ca dascal armânescu la ghimnazia di Ianina și Avdela, inspector ti sculiili dit Tesalia și Epirlu, profesor la Lițeulu rumânescu di Silistra, a dupâ-anlu 1919 profesor la catedra di limba rumâneascâ di Chișinău, tu Republica Moldova.

Lucră ca publițistu și publică Revista “Pindul” (1898-1899), deapoaea gazeta “Ecoul Macedoniei” (1905-1908). Ari colaboratâ Ia multi revisti și gazeti armâneșțâ și rumâneșțâ.

Easti lugursit ti nai ma marli poet liric tu literatura-armâneascâ. Puizili și proza-a lui s-publicarâ tu tuti revistili armâneșțâ. Easti bâgat tu tuti-Antologhili-a literaturâl’ei armâneascâ, ți suntu-adrati pânâ tora.

Pi armâneaști ari publicatâ unâ carti “Puizii”, București, 1926, (cari fu republicatâ di Editura Cartea aromânâ 1989) și protlu roman pi limba-armâneascâ “Mirmințâ fârâ cruți”, cari-l publică ca serial tu gazeta “Ecoul Macedoniei” ș-ti prota oarâ-adunat di Dina Cuvata și Eva Catrinescu și publicat di Editura Cartea Aromână, 1993.

Dit bana-armâneascâ li-ari publicatâ și “În munții Pindului”, 1907, (roman), “File rupte din viața aromânilor”, Chișinnău (1919), “Golgota neamului” (roman, 1927, cari-i tradus pi-armâneaști di Dina Cuvata ș-di baia chiro așteaptâ aradâ ti publicari la Editura Cartea Aromână). Li-ari publicatâ și cărțâli di puizii “Tragedia unei idile”, Poezii Lirico-Epice.

Aușlu

Ñi-lu ved și adzâ aușlu cu percea-ncârcil’eatâ
Cum sta ningâ cupie, câciula nanâparti,
Ciubuchea tu sileafi, tâmbarea l’i-u arcatâ
Pi-anumirli ți-avurâ di-ahâti neuri parti…
Ñi-lu ved tu-analtul munti cupia cum u-adunâ
Și avdu și-adzâ canda cum clopatli asunâ.

Earam ficior atumțea. Pri frâmtea-a mea curatâ
Nu-avea tricutâ nica aumbra-ali dureari;
Ñi-pârea di-asimi steaua și luna-ațea mușeatâ
Ñi-pârea – tu Mailu dulți – di malâmâ yișteari.
Tricutâ-i ficiuramea… Cupiili? Iu-s cupiili?
Iu-s clopatli di-unâ-oarâ di cari vâzea irñiili?

Tricurâ tuti… Aușlu ñi-armasi maș tu minti
Și-l ved cum sta la turmâ, cârliglu tu-unâ mânâ,
Ma albu di-unâ cruți di marmar pi mirminti,
Ma crehtu di lilicea dit mardziñi di fântânâ.
Ñi-lu ved cum sta pi șcâmbâ, cum cântâ cu flueara
Murgișlu cându cadi pi goliñi primuveara.

Nâ oarâ, unâ oarâ – ñi-aduc aminti ghini –,
Cântă ahântu dulți, di plâmsi tutâ valea.
Eara tu-ascâpitatâ. Cu boț jiloasi,-mplini
Cânta și piturnichli – sâ-ñi ti strâbatâ jalea!
Tricurâ añi di-atumțea și-a s-treacâ mulț’ nâinti…
Aușlu, maș aușlu, icoanâ-ñi sta tu minti!

Cântiț

I
Nu cadi-araua-n munțâ
Pi iarbâ, pristi flori.
Și chicutâ di ploai
Nu cadi dit niori.

Ma lăcrâñi ca di sândzâ
Dit arșil’i ocl’i cad,
Că plângu laili-Armâni
Prit lăi pâduri di brad!

Plâng’ tiniri ânveasti
Și nàturli ma plâng’,
Zghilesc dâruti dadi
Și palñili ș-li frâng’,

Când’ ved câti-un mirminti
Tu mardziñi di pâduri.
S-dirinâ laili-Armâni
Tu pondili l’ianuri!…

II
Diparti, tu-arâdzâmuri,
Tu-a Pindului surin
Ard horli armâneșțâ,
Armâñl’i plâng’ virin.

Diparti, pi tu-arunguri,
Zghilesc surări ș-mumâñi,
Că munțâl’i arușescu
Di sândzâ di Armâñi.

Diparti, pri tu cheruri,
Nu zghearâ-adzâ vitul’i.
Că turmili sun dusi
Și-Armânlu-i oarfân pul’i.

Diparti, dip diparti,
Sunt lăcrãñi, jali ș-foc,
Ș-tu pirã ñi-ardi caplu
Ș-tu suschir nu-aflu loc!…

Sâ-ntreabâ câlâtorl’i
Cu suschir și cu dor:
“A cur` i-aest’ mirminti?
Vâr xen, vâr tricâtor
Va s-hibâ mortu-aoați,
Tu-aestu pustu loc!…”
Uhteadzâ câlâtorl’i
Cu ñilâ și cu foc.
“Nu-i xen”, amar l’i-u toarnâ
Un tinir cârvânar.
“Trâ fara-a lui aoaltari
Muri un prot giunar.
Ma nu-i țiva; Hristolu
Pâlteaști și-amânat:
Nu s-agârșescu gioñl’i
Și sândzili virsat!”

Costa

Șeadi Costa pi-unâ șcâmbâ
Șcâmbâ lai di zâmani,
Și câciula-a lui și-u strâmbâ
Pi frânțeaua-l’i di gâitani;
Scoati pala și-u mâtreaști,
Pala lungâ di flurie,
Ș-doil’i ocl’i l’i-anvârteaști
Câtâ-n dzarea ghiurghiulie
S-veadâ el cârvăñi di muli
Naca ș-trec pi calea mari.
Șeadi Costa cârâuli,
Șeadi ș-cântâ di cripari
Cântâ lailu dipriunâ:
“O, lai Pindu, Pindu-analtu –
Multu frândza va-ñi țâ-asunâ –
Munti nu-i ca tini altu
‘Mplin di țerghi ș-câprioari,
‘Mplin di ierghi și lilici
Ți pasc’ turmi lăi di-nil’ioari
Și-ñi ti calcâ ñil’i di prici;
Vimtul totna ma ñi-ti bati
Toamna, veara ș-primuveara
Ș-tu pâdurli-a tali toati
Tu Mai suschirâ flueara.
Ț-cântâ chiñl’i și birbil’l’i
Ț-cântâ și-izvurli curati,
Piturnichli ț-cântâ ñil’i
Prit vulodzli aumbrati;
Furi livendzâ dit Mureauùâ
Cu ciuprăchi și haimanlii,
Ma ñi-ti-alagâ pân da neauâ.
Pân cad frândzâ tu curii,
Di-anda io cu furl’i ñ-escu
Munti-ahtari nu-am vidzutâ.
Munti-analtu și furescu,
Ș-nu va-ñi ved tu bana-ñi tutâ.
Cându somnul l’ea s-mi frângâ,
Faglu ñi-cântâ agalea-agalea,
Cuclu-acațâ ta sâ-și plângâ
Di-și jileaști tutâ valea;
Când’ dit somnu mi dișteptu,
Di pi deagâ ñi-cântâ iara
Pul’i mușat, birbil’i aleptu
Sâ ș-lu batâ primuveara;
Când’ da soarli, vrute Pindu.
Di pi goliñi io mâtrescu
Pâduri greali și-aumbroasi
Iu s-priimnâ veara furl’i,
Șcâmbi murdzâ și fricoasi
Iu ș-fac cuibu maș vulturl’i.
O, lai Pindu, Pindu vrute,
Ma sâ-ñi mor, mârat di mini,
Ț-las chiusteca, flurii suti,
Că furtat mi-adrai cu tini!
Ma sâ-ñi mor, mârata-ñi groapâ
Voi sum chiñl’i-a tăl’i sâ-ñi hibâ,
Soțl’i-acloți voi s-ñi-u sapâ.
Can dușman ta s-nu și-u știbâ.
Ali dadi di l’i spuni
Tri al Costa vrut mirmintu,
S-vearsâ lăcrâñi lăi, ca purni,
Și pi sloatâ, și pi vimtu;
Di l’i spuni și-ali ñicâ
Ca-alba țearâ di s-tucheaști,
Că virin tu gean va-l’i chicâ,
Ș-fricâ ñi-easti di-și glâreaști
Ma sâ-nveațâ curbișeana
Că-a l’ei Coasta mortu easti,
Ñilâ ñi-easti ti daileana
S-hibâ featâ tu niveasti
Trâ-ațea, lai Pindu, mușate,
Munti-analtu cu ñioari,
Voi sâ-ñi mor tu-ascâpitati
Și s-mi-ngroapâ fârâ soari.
Canâ hoarâ armâneascâ
S-nu ș-lu știbâ-a meă mirmintu;
Chiñl’i maș voi s-mi jileascâ
Chiñl’i, cuclu ș-lailu vintu!”

Di la vatrâ

“Ți noapti lai, ți niori..
Ascapirâ diparti..
Ți dadâ plândzi lăcrâñi iara
Și sfulgul ali moarti
Pri streaha-a cur câdzu diznău?
Âi semnu-arău fârtunâ:
Când’ țerlu-i ași mintit,
Ascumtâ cându-i luna,
Sâ știț că moari vârâ om
Di fara armâneascâ…
O, Doamne, sfulgul pi dușmañi,
S-l’i-astingâ, s-l’i-agudeascâ”.
Așiți dzâți amârât
Aușlu Bucuvalâ
Și-ù mutâ bucla-a lui di yin,
Dispindzurâ și pala,
Și-uhteadzâ greu: “Lea pala-a mea,
Dârutâ a mea palâ,
Cu lăcrâñi ti mâtreaști-adzâ
Aușlu Bucuvalâ
Ma veadi că lipida-a ta
Amplinâ-i di-arudzinâ!
Ma cara s-va Ațel-di-Nsus,
Minuta ari ș-yinâ
S-ti poartâ un nipot a meu
Lea pala-a mea lișoarâ,
Tu sândzâ sâ-ñi ti-aspealâ maș
Ș-di plumbu la sâ-l’i moarâ.
Ah, iu-i mușeatlu chiro-ațel
Când’ tuț muream ti-anami?
Iu-s dzâlili când’ vulturi maș
Criștea pit Armânami?
Iu-s dzâlili dit vecl’i eț?
Lai dzâli di nâoarâ?
Strigam tu munțâ nârâiț
Și trimbura nâ hoarâ.
Pit munțâ-adzâ mor Armâñl’i,
Ca pul’l’i tu fârtunâ,
Sh-nu vedz doi tiniri la un loc,
Trei oaspiț nu s-adunâ,
Di ñilâ s-plângâ, s-plângâ maș
Di ñilâ ș-di câñinâ,
Că s-duc ficiorl’i-ațel’i ma buñi,
A farâl’ei luñinâ!…
Am ș-io ficiori! Harami-a lor,
Harami, Doamne, s-lâ hibâ:
Mâtresc’ cum frațl’i-lâ ma cad
Și-arâd, nu vor sâ știbâ!
Ni plângul greu a dadilor,
Ni zghiclu di niveasti,
Ni jealea-a ñițlor – oarfâñi pul’i
Ti el’i țiva nu easti!…
*
Așiți greaști ș-plosca-nsus
Aușlu-u mutâ iara,
Și-ngâlbini ca țeara.
Ma suflâ Bucuvalâ greu
Și jarlu tut minteaști,
Tu munțâ vimtul suflâ-amar,
Ti gioñl’i duși jileaști…
S-dișteaptâ-atumțea di tu somn
Ficiorlu-ațel ma marli,
Un tinir di treidzăț di añi,
Mușat – ciudii mari!
Dișcl’idi geamlu. Oara-ațea
Bumbunidza nafoarâ.
“Asculțâ, Goga? Semnu-arău:
Vâr gioni va nâ moarâ
Diznău dușmañil’i, că nu hiț
Ca-Armâñl’i di nâoarâ;
Nu ved un om, un om nu ved
Tu-ntreaga a noastâ hoarâ
Ți s-poatâ sândza ta și-u l’ea –
Și sândza și zghileaști.
Asculțâ, Goga?… Loclu tut
Di jali âncâneaști
Că s-sâturâ di sândzâ ș-el,
Di sândza armâneascâ.
Âñi pari-arău că vâ-am ficiori,
Că tinir adz’ nu escu!
Mâtreșțâ cum ascapirâ.
Handa cum bumbuneadzâ?
Sun morțâl’i… dit mirmințâ es…
Nu-arâdi… lâcârmeadzâ!
Ași… lipseaști s-plândzeț tuț
Giunamea-nâ ți moari.
Mâtrea-u și pala-aestâ maș:
Luțeaști, canda-i soari.
Țicara că-i cu-arudzinâ
Di multu că nu-u portu.
Mi doari inima tu cheptu
Că escu yiu, nu mortu.
Dit coapsa-ñi cara s-hii inșit,
S-țâ-u verși sândza-a ta cu ea;
Di-un an și dzuuâ ș-noapti io
Nâ ñil’i di ori țâ dzâțeam!”
Și Bucuvalâ plândzi-amar,
Cinușa pluscuteaști,
Fârtuna greauâ tu-a lui chept
Aurlâ și zghileaști.
Și plosca-u mutâ-nsus, ma-nsus,
Câciula tut ma-ndeasâ.
Mâtreaști la cândilâ-apoi
Ningâ icoana-apreasâ.
Armâni-aușlu minduit,
Ca cheatra pi mirmintu;
La geamuri bati ploaia maș
Și plândzi jilos vimtu,
Ș-na-l Goga, hil’lu mult’ dârut.
Sâ scoalâ di-unâ cali,
Și-așteardzi frâmtea di sâdori
Și lacârma di jali.
S-apleacâ-agalea, pala ș-l’ea.
Dispindzurâ-a lui armi,
Și tatâ, dadâ ș-bași el –
Anveasta-l’i vrutâ doarmi
Și nu l’i-lu-aspardzi somnul greu,
Ma suschirâ nâ oarâ…
Ți jali, ți-amâreațâ, dor
L’i-u frângu-a lui iñoarâ?
Nu pot sâ știu. Ma ș-fudzi el
Cu armatli tu mânâ.
– “S-bânedz, lăi Goga, vrute hil’u,
S-bâneadzâ fara-armânâ!”
Uhteadzâ Bucuvalâ greu,
Pit geam mâtreaști-afoarâ…
Și-ascapirâ tu munțâ-nsus,
Fârtunâ bati-n hoarâ!…

Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.