Tayianilu

Adetea Tayanilu – dzua di 23-li di Cirișar, dzua di Tayiani, featili adarâ gâleata, iara fcioril’i tenda. Gâleata țâni loc di unâ nveastâ nauâ ș-tr-ațea featili caftâ s-u stuliseascâ cu lilici cât cama mușat. Puteț s-ascultaț aoa adetea Tayianilu spusâ di Mirela Sima, cântițli: Elena Granzulea.

Tașcu Lala, 23.06.2026, 23:00

Adetea Tayiani ași cum u aflăm tu un articol anyrâpsit di Nicolae Batzaria dit Rivista Lumina Anlu II (1903), Numirli 7-12 dit “Revista Românilor din Imperiul Otoman” ș-ți fu dapoaia adunatâ tu “Rivista di Litiraturâ shi Studii Armãni”.

Di ndauâ dzâli, s-veadi unâ mari minari namisa di featili dit mâhâlă. Tuti, mâri-ș-ñiț, s-adunâ tu-un singur loc, zburăscu, minduescu s-facâ țiva. Nveastili ma tiniri agârșescu ș-eali, trâ unâ hopâ, di lucrili din casâ și l’ia parti la aesti muabeți, hârâcoapi ș-cu multâ lavâ.

Tu-arada-a lor, ficiorl’i, ți nu tricurâ ninga di ilichia-a ficiuramil’ei, âl’i vedz câtâ tu-amurdziș, dupâ ți lâ si da cali di la sculie, că s-adunâ buluchi-buluchi și fac muabeti apreasâ. El’i l’ia apofasea s-adunâ ș-ndoi pâradz di la tuț fcioril’i dit ceatâ și sâ-l’i țânâ un di el’i cari nu va l’i-aspargâ.

Ș-tuț si ndreg ta s-așteaptâ Tayianilu, cari easti pri praglu di uși.

Acabet, ia-u că yini ș-dzua di 23-li di Cirișar, dzua di Tayani.

Cum creapâ dzua, featili ma ñiț, c-ațeali ma mări, cari suntu ti mârtari nu ies dzua-ațea din casâ, s-duc prit livâdz ș-câmpuri ta s-adunâ lilicea, cunuscutâ ș-ea cu numa: Tayiani.

Ficiorl’i nu para ș-cher oara cu adunarea di lilici. El’i alasâ aestu lucru trâ feati și, cu-un câțut tu sileafi, alagâ prit pâduri, tal’i lumăchi di fag i di chin, tu chirolu ți soțl’i a lor adunâ fearigâ di pi ohturi.

Featili vor s-facâ gâleata, iara fcioril’i tenda.

Dupâ prândzâ sh-niscânțâ ș-alanțâ suntu acâțaț cu adrarea aluștor lucri.

Unlu, ți l’i acațâ ma multu mâna ș-cari ari faptâ aestu lucru ș-tu añil’i di ma ninti, aspuni cum s-u facâ tenda și el adarâ lucrili ațeali cama grealili. S-ari dusâ ș-el tu pâduri, ari tâl’iatâ ș-el lumăchi di chin i di fag, ma cum easti acl’imat s-facâ un lucru cama ahârdzit, el nu-ari purtatâ țiva deanumirea. El ari alâsatâ aestâ vrundidâ/gailé tr-ațel’i ți nu lâ tal’i caplu trâ alti lucri, iu easti ananghi di diștiptâciuni și măsturlâchi.

Miracli multu ta s-u scoatâ cât cama ghini naparti, el aleadzi loclu și hidzi 4 pari. Prininga și anvârliga di el’i alțâ pari prit cari s-ampilteaști gardul di lumăchi. Mpadi s-aștearni feariga, cari s-aflâ stog priningâ naua tendâ, și tut cu fearigâ easti faptâ ș-citia.

Tenda vrea putea s-hibâ ayoñia bitisitâ ma, tu chirolu ți s-anâlța, nchisescu niachicâsiri, s-aspun cusuri, zbucnescu nifhâristisiri ti cum easti adratâ tenda. Ș-tut s-fați unâoarâ, s-disfați și s-fați diznou, pânâ cându tenda easti ași cum lipseaști, trâ haraua a tâtâlor.

Tuț ficioril’i suntu tora pirifañi că tenda-a lor easti ma mușatâ ș-ma ghini adratâ dicât ațea a ceatâl’ei viținâ di ficiori.

Ma, tu chirolu iu ñițl’i geanabeț ș-mutrea cu miraki lucrul bitisit, featili nu-au nicâ eali ma puțân lucru ș-adunărli a lor nu au ma puțânâ vreavâ.

Eali fac gâleata.

Unâ aduți un ghiumâcic di bâcâri ș-tora nchiseaști lucurul. Gâleata țâni loc di unâ nveastâ nauâ ș-tr-ațea eali caftâ s-u stuliseascâ cât cama mușat.

Maca ficiorl’i vor lucurlu a lor s-lu antreacâ tu mușuteațâ pi-ațel a vițiñlor, nu va vârâ dzâcâ că idyiul lucru vor ș-featili.

Eali vrea s-moarâ di-arșini, maca alantâ dzuâ, tahina, adunânda-si cu alti buluchi di feati, gâleata-a lor vrea hibâ ma puțân stulisitâ și ma puțân mușatâ di ațea a alântor buluchi.

Tr-ațea eali lucreadzâ cu multâ cilistisiri ta s-facâ una gâleatâ cât cama ndreaptâ. Ndauâ feati mpiltescu unâ cârunâ di Tayani, alti aduc chitți di lilici, ma multu di trandafili, ți s-aflâ bolcâ tu-ațel mes, iara alti ndreg gâleata. Cum easti ș-cu ficiorl’i, aesti feati dit soni suntu-ațeali ma lucrâtoarili ș-ți l-acațâ mâna ma multu.

Ghiumâciclu s-cheari sum surolu di lilici cu cari easti stulisit ș-agiundzi s-hibâ un mari mânuncl’iu di lâludz, multu mșat tu videari.

Tut chirolu cât țâni aestâ stuliseari cu lilici ș-cum aestu lucru caftâ ma puțân chiro dicât fâțirea-a tendâl’ei di ficiori, tuti ațeali ți s-aflâ adunati deavârliga di gâleatâ, feati, nveasti tiniri, ș-câtivâroarâ mul’eri ma puțân tiniri, fac s-asunâ hoara di cântițili cari, dupâ-adeti, s-cântâ la ndridzearea-a nveastâl’ei nauâ.

Iara cându noaptea cadi stri hoarâ, buluchili nchisescu. Ficiorl’i, dupâ ți au șidzutâ niscântu chiro sum tendâ și au mâcatâ tut ți-avea acumpâratâ cu pâradzl’i adunaț, alagâ prit hoarâ ș-fac mari chefi cându pot ca s-bagâ lâhtarâ tu feati.

Aesti au un scupo ghini aleptu. Nsuțâti, pitricuti, trâ ițido tihisiri, di ndoi bârbaț, soi di-a lor, eali ies cungâleata, cântândalui prota cânticlu-a Tayianilui.

Tayiani, lăi, Tayiani,
Tayiani, ianizmata,
Di iu vinishi, armasu, armasu,
Cu ciuvrelu arcatu, arcatu,
Iu durnjishi, lăi, tora seara,
Pi la soațâ ș-pi la nveasti,
Pi la feati, moi, iscusiti.

Di-acasâ, eali duc gâleata di șasi ori la nauâ fântâñi/izvuri, idyea soe cum s-fați ș-cu nveasta nauâ, dzua di-aprindu Dumânica-a numtâl’ei. S-l’a apâ di la cati fântânâ/izvur ș-cum vrea s-dzâțem că gâleata easti nveasta nauâ, âl’i si cântâ, ca ș-a l’ei, cânticlu:

Umpli, sorâ, ș-vearsâ, frate,
S-âl’i dăm apâ ali mușati.
Nu-l’i-u seati, că l’i-u foami.

Umpli-ñi, frate, vearsâ-ñi, soro.

N cali, di la unâ fântânâ la-alantâ, eali bitisescu tut surolu di cântiți ți știa.

Ninti chiro, tu seara di Tayiani s-hâbârsea că easti unâ mari nitiñisiri cântarea tu limbi xeani. Ma asândzâ nu s-cântâ maș pi armâneaști.

Amânat, cându noaptea ari tricutâ di giumitati, s-fați isihie-n hoarâ.

Ficiorl’i s-trag tu tendili-a lor, că maș tr-ațea cilistisirâ ahântu. El’i ș-bâgarâ tu minti ta s-nu doarmâ ațea noapti, ma avursiț di-alâgâri, somnul amintâ.

Featili, ninti ca si s-dispartâ, au ninga țiva tr-adrari: catiunâ di eali arucâ tu gâleatâ cati un asimicó (lucru di-asimi), cari un nel, cari unâ biligichi, cari un minghiuș. Apoea u-alasâ gâleata si sta tutâ noaptea sum un trandafil.

Alantâ dzuâ, dzua di dupâ Ayiu-Yiani, di iu yini ș-numa di Tayiani, tahina tu hâryie, tuti buluchili di feati, alâxiti tu strañi di sârbătoari, suntu sculati chiola. Eali hamuarâd nsurinati ș-pi fațili-a lor nu s-veadi nițiunâ urmâ di avursirli di-unâ searâ ma nâinti. “Durñim puțân că, de!, nu-avem Tayiani cati dzuâ!” dzâc eali.

L’ia gâleata di sum trandafil și, hulandari, nchisescu calea diznou cu cântiți și zghicuti di harauâ. S-duc tu pâdurea dit mardzina di hoarâ, că hoarâ armâneascâ cari s-nu-aibâ aproapea di nâsâ unâ pâduri, nu s-ari ninga vidzutâ. Aclo, tu aumbra-a fadzlor ș-cu gâleata tu mesi, cântâ diznou cântițili di-unâ searâ nâinti.

Deavârliga di eali, ficiorl’i ș-arucâ ocl’il’ ș-tu minti ș-aleg unâ ma mușuticâ, ma drâcoasâ, ca nveasta-a lor di trâninti.

Ș-cându soarili s-analțâ aclo nsus pri țer, buluchili s-toarnâ acasâ ca sâ și mpartâ gâleata. Catiunâ di eali ș-l’a câti puțânâ apâ dit gâleatâ, cu cari si s-aspealâ-n cap, ta s-lâ treacâ iți dureari, ș-ma multu ca s-lâ creascâ perlu mari ș-mușat.

Apoea dizvescu gâleata – nveasta – mpârțânda-ș catiunâ lucrili-a l’ei di-asimi ți li-avea bâgatâ nuntru.

La dispârțâri, eali cântâ:

S-nu țâ parâ arău, gâleatâ sor’,
Că multi șoputi nu-alâgâm,
Că, di vearâ, ma s-bânâm,
Ma multi va ti alâgăm.

Și tâxinda-ș că va s-adunâ diznău anlu ți yini, eali ș-oarâ unâ alântei tuti ghinețli și trag câtâ casili-a lor.

Articolul “Dit bana a noastrâ – Tayianilu” di Nicolae Batzaria ți alânci tu “Rivista di Litiraturã shi Studii Armãni“, tom XVII, Editura Cartea Aromãnã, 2000, pag. 17.